Menținerea în funcțiune a centralelor pe cărbune este tot mai dificilă și nu mai oferă de ani buni un avantaj competitiv real, atrage atenția Alexandru Ciocan, cercetător senior la Energy Policy Group (EPG), într-o analiză publicată luni.
Potrivit specialistului, securitatea energetică din 2025 nu mai poate fi privită doar prin prisma capacităților convenționale de producție sau a rezervelor de combustibili fosili. Aceasta depinde, în schimb, de flexibilitate, diversificare, interconectare, integrarea surselor regenerabile și capacitatea de a gestiona rapid variațiile de consum și producție.
„Invocarea securității energetice pentru a justifica menținerea producției pe cărbune este, în mare parte, înșelătoare. În plus, efectele asupra sănătății publice în zonele miniere sunt semnificative. România are nevoie de un calendar realist de închidere a centralelor pe cărbune, care să ofere predictibilitate și să trateze cu responsabilitate resursa umană din acest sector”, subliniază Ciocan, citat de Agerpres.
Costuri uriașe, eficiență scăzută
Cercetătorul EPG amintește că, în România, centralele pe cărbune sunt profund nerentabile din cauza costurilor mari de operare, a certificatelor de emisii de CO₂ și a echipamentelor învechite. Complexul Energetic Oltenia supraviețuiește doar prin subvenții masive de la stat și fonduri europene, primind, de exemplu, peste 1 miliard de euro în ultimii cinci ani pentru achiziția certificatelor de emisii și pentru acoperirea pierderilor.
În paralel, centralele continuă să fie surse majore de poluare, emițând dioxid de sulf, oxizi de azot, particule fine și metale grele – factori direct asociați cu probleme grave de sănătate pentru comunitățile locale.
Tranziția energetică, întârziată de lipsa de investiții
EPG critică lipsa unor investiții serioase în capacități noi de producție – precum centrale pe gaze în ciclu combinat – care ar fi trebuit să înlocuiască treptat producția pe cărbune. În ultimii doi ani, România a adăugat doar 1.130 MW din surse regenerabile și a pierdut 140 MW pe bază de hidrocarburi, în timp ce creșterea prosumatorilor a ajuns la peste 2,6 GW instalați în iunie 2025.
„A susține în prezent menținerea centralelor pe cărbune înseamnă a ignora datele tehnice și economice, precum și responsabilitatea față de sănătate și mediu. România trebuie să facă tranziția nu pentru că este obligată de Bruxelles, ci pentru a construi un sistem energetic sustenabil, curat și echitabil”, avertizează Ciocan.
Soluții: reconversie, regenerabile și stocare
Expertul propune un program național de reconversie profesională pentru lucrătorii din minerit și energie pe cărbune, susținut de Fondul pentru o Tranziție Justă, care să evite prăbușirea regiunilor monoindustriale. În același timp, România ar trebui să accelereze investițiile în stocarea energiei, prin baterii și hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, dar și în infrastructura de interconectare transfrontalieră.
„Tranziția energetică nu mai poate fi amânată. Este nevoie de o strategie bine definită și monitorizată, care să sprijine dezvoltarea de noi capacități regenerabile, infrastructură modernă și soluții socio-economice pentru comunitățile afectate”, conchide cercetătorul EPG.
