După ani în care Guvernul a închis capacități pe cărbune în numele tranziției verzi, contribuind direct la creșterea explozivă a prețurilor la energie, ministrul Energiei, Bogdan-Gruia Ivan, pare să fi realizat brusc că România are nevoie de Complexul Energetic Oltenia – dar numai „în condiții meteo severe”.
„Riscul de blackout ar apărea doar în situația în care România nu ar dispune de energia produsă de grupurile de la Complexul Energetic Oltenia”, a admis ministrul, deși același guvern din care face parte a semnat, în ultimii ani, planuri de închidere a acestor capacități vitale pentru echilibrul sistemului energetic.
Cu un ton liniștitor, Ivan a explicat că „nu există un risc iminent” de blackout, dar a recunoscut indirect că sistemul energetic național devine vulnerabil tocmai din cauza reducerii producției pe cărbune – una dintre puținele surse care pot furniza energie stabilă în vârfurile de consum din iarnă.
Declarația ministrului vine în contextul în care piața de energie a devenit tot mai instabilă, iar prețurile au crescut semnificativ, în special din cauza dependenței crescânde de importuri și a închiderii centralelor tradiționale. Cu toate acestea, Guvernul continuă să trimită semnale contradictorii: pe de o parte, renegociază cu Bruxelles-ul păstrarea temporară a grupurilor pe cărbune, iar pe de altă parte, insistă pe o tranziție rapidă către gaze și regenerabile – fără o infrastructură de stocare funcțională.
Ivan a vorbit și despre „mecanisme de finanțare pentru digitalizarea rețelelor” și „noi capacități de stocare”, dar proiecte precum centrala de la Iernut și cea de la Mintia rămân doar promisiuni întârziate, cu termene mutate din nou „până la sfârșitul anului viitor”.
În esență, ministrul admite ceea ce realitatea din teren arată de ani de zile: fără Complexul Energetic Oltenia, România ar putea intra în criză energetică în fiecare iarnă. Doar că, în loc să recunoască greșeala politicii de închidere accelerate a centralelor pe cărbune, Guvernul preferă să invoce vremea rea ca scuză pentru lipsa unei strategii energetice coerente.
