Astăzi, 24 februarie, aproape opt mii de salariați ai Complexul Energetic Oltenia așteaptă un răspuns simplu, dar vital: vor primi sau nu bonurile de masă?
Un memorandum în acest sens s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței de Guvern din 19 februarie, însă a fost analizat doar în primă lectură. Decizia a fost amânată.
Diferența față de zilele trecute este că atunci minerii și energeticienii protestau – în stradă, în cariere, în termocentrale. Opriri spontane de lucru, pancarte, voci ridicate. Astăzi e liniște.
O liniște grea.
O liniște care nu înseamnă resemnare.
Bonurile de masă – vârful icebergului
Pentru mulți, discuția despre bonurile de masă poate părea minoră. Dar pentru oamenii care lucrează în schimburi, în praf, frig sau arșiță, fiecare leu contează.
În realitate, însă, problema bonurilor este doar suprafața unei crize mult mai adânci.
Între timp, a ieșit la iveală o informație care a căzut ca un trăsnet peste județul Gorj: în ședința Directoratului din 13 februarie s-ar fi stabilit ca, începând cu 1 aprilie 2026, aproape 1.500 de salariați să părăsească sistemul.
O decizie care nu a fost comunicată transparent. O cifră aflată mai întâi din presă.
„Oamenii au dreptul să știe”
Cristi Lădaru, președintele Sindicatului Liber de la Cariera Roșia, cere explicații publice din partea conducerii companiei.
„Cei care au făcut această analiză trebuie să spună public cum au ajuns la cifra de 1476. Cineva din administrația CEO să explice pe ce se bazează această decizie”, a transmis liderul sindical.
Mesajul său este simplu și legitim: transparență.
Nu poți decide soarta a aproape 1.500 de familii într-o sală de ședință și apoi să taci.
Gorjul nu are industrie de rezervă
Pentru județul Gorj, Complexul Energetic Oltenia nu este doar un angajator. Este motorul economic al zonei.
Fiecare salariu plătit în minerit susține alte câteva locuri de muncă: în transport, comerț, servicii, firme locale. O restructurare de asemenea amploare nu înseamnă doar cifre într-un Excel. Înseamnă:
- rate neplătite,
- magazine închise,
- tineri care pleacă,
- comunități care se sting încet.
În spatele fiecărui „post restructurat” există un om. O familie. Un copil.
Liniștea de acum poate deveni furtună
Cristi Lădaru avertizează că, în lipsa unor explicații clare și a unui plan coerent pentru viitor, mineritul și energia pot intra din nou în proteste.
Vorbește despre posibile convulsii sociale. Și nu o face teatral. O face realist.
Pentru că această liniște din ultimele zile nu este calm. Este tensiune acumulată. Este așteptare. Este teamă.
Unde este strategia pentru Gorj?
Responsabilitatea nu este doar a administrației companiei. Este și a clasei politice.
Parlamentarii și factorii de decizie de la nivel central ar trebui să vină în Gorj și să spună clar:
- Care este viitorul mineritului?
- Care este planul pentru tranziția energetică?
- Ce alternative reale există pentru oameni?
Nu poți cere liniște într-o comunitate căreia nu îi oferi direcție.
Astăzi, minerii și energeticienii nu strigă.
Dar așteaptă.
Iar când oamenii care muncesc în adânc sau la foc continuu ajung să simtă că nu mai sunt ascultați, liniștea se poate transforma în strigăt.
Iar acel strigăt nu va mai fi doar despre bonuri de masă. Va fi despre demnitate. Despre siguranța locului de muncă. Despre viitorul unui județ întreg.
