Imagine greu de privit, luni dimineață, în fața sediului Complexului Energetic Oltenia. Un om care și-a petrecut viața în praful și zgomotul carierelor miniere a ajuns să își riște sănătatea pentru a obține ceea ce spune că i se cuvine prin lege.
Nicolae Mitea, salariat al Carierei Roșia, a intrat în greva foamei la vârsta de 52 de ani. Nu cere salarii mai mari, nu cere prime și nici privilegii. Cere doar adeverințele fără de care nu se poate pensiona, documente necesare pentru recunoașterea activității desfășurate în condiții speciale de muncă.
Este un gest disperat, dar și un semnal de alarmă într-un sistem în care minerii au fost aplaudați în campaniile electorale și uitați imediat după aceea.
Li s-a promis o lege. Acum trebuie să lupte pentru ea
Legea nr. 197/2021 a fost prezentată drept victoria minerilor și energeticienilor. După proteste, drumuri la București și ani întregi de presiuni, oamenilor li s-a spus că cei care au lucrat în producție vor putea ieși la pensie la 52 de ani, după 25 de ani de activitate.
Când a apărut noua Lege a pensiilor, nr. 360/2023, politicienii au repetat același lucru: „Nu se pierde niciun drept”.
Astăzi însă, mulți dintre cei care au ajuns la vârsta pensionării spun că nu pot depune dosarele pentru că nu primesc documentele necesare de la angajator.
Și atunci apare întrebarea pe care o pun tot mai mulți salariați: ce valoare are o lege dacă omul nu poate beneficia de ea?
Unde este solidaritatea de altădată?
Poate la fel de dureros ca situația în sine este și faptul că protestul lui Nicolae Mitea pare să fie unul aproape solitar.
În urmă cu câțiva ani, mii de mineri ieșeau în stradă pentru aceleași revendicări. Astăzi, în fața sediului CEO stă un singur om.
Un om care refuză mâncarea pentru că spune că statul îi refuză un drept.
În ultimii ani, minerii au fost dezbinați de promisiuni, de procese, de interese sindicale și de teama că fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu. Mulți au preferat să tacă, convinși că problema lor se va rezolva individual. Alții au sperat că nu va veni și rândul lor.
Acum, când unul dintre ei își pune sănătatea în pericol, întrebarea firească este: unde sunt colegii lui? Unde sunt cei care spuneau că minerii sunt o familie?
De la lipsă de personal la oameni care nu pot ieși la pensie
Paradoxul este uriaș.
Complexul Energetic Oltenia recunoaște că se confruntă cu lipsă de personal în cariere și termocentrale. În această primăvară au plecat aproximativ 1.800 de angajați cu contracte pe perioadă determinată, iar acum compania caută din nou oameni pentru producție.
În același timp, salariați care au muncit zeci de ani în cele mai grele condiții spun că nu pot ieși la pensie deoarece nu primesc documentele necesare.
Unii sunt prea bătrâni pentru a mai rezista în carieră, dar prea „tineri” în acte pentru a deveni pensionari.
Un protest care ar trebui să dea de gândit
Greva foamei a lui Nicolae Mitea nu este doar drama unui singur om.
Este imaginea unei generații de mineri care au fost convinși că sacrificiile lor vor fi răsplătite printr-o pensionare decentă și care descoperă acum că, deși legea există, trebuie să lupte în continuare pentru aplicarea ei.
Iar poate cea mai tristă imagine nu este aceea a unui miner aflat în greva foamei.
Ci aceea că, în locul miilor de oameni care altădată umpleau curtea Complexului Energetic Oltenia, astăzi a rămas aproape singur.
Pentru mulți dintre cei care încă lucrează în cariere, întrebarea nu mai este dacă Nicolae Mitea va obține adeverințele. Întrebarea este dacă, atunci când le va veni și lor rândul, va mai avea cine să le fie alături.
