Complexul Energetic Oltenia este pus într-o situație paradoxală: statul îi cere să renunțe treptat la cărbune, să construiască noi capacități de producție, să-și reducă cheltuielile și să rămână, în același timp, disponibil pentru securitatea energetică a României. Victor Banța, membru al Consiliului de Supraveghere al companiei, spune că toate aceste obiective au un preț, iar întrebarea este cine îl plătește.
„Cum poți cere unei companii să rămână disponibilă pentru securitatea Sistemului Energetic Național și, în același timp, să-i slăbești capacitatea financiară de a face exact acest lucru?”, întreabă Victor Banța.
Complexul Energetic Oltenia trebuie să treacă printr-o restructurare masivă, în baza planului aprobat de Comisia Europeană, cu un ajutor de restructurare de aproximativ 2,66 miliarde de euro, condiționat de îndeplinirea măsurilor asumate.
Compania trebuie să reducă producția pe lignit și să investească în noi capacități regenerabile și pe gaze.
În același timp, costurile producției pe cărbune au devenit uriașe din cauza certificatelor de CO₂.
Potrivit datelor invocate de Banța, în 2025, CEO a avut cheltuieli de peste 2 miliarde de lei pentru certificatele de emisii.
Compania nu ar fi primit însă grantul de 425,8 milioane de lei prevăzut pentru anul 2025 în cadrul mecanismului de sprijin.
La aceasta se adaugă cele aproape 891 de milioane de lei reprezentând aportul de capital pe care statul și l-a asumat, dar pe care compania susține că nu l-a primit.
În aceste condiții, CEO trebuie să găsească bani pentru funcționarea curentă, certificate, investiții, restructurare și costurile sociale, în timp ce i se cere să rămână disponibilă pentru sistem.
„Nu cer privilegii pentru CEO. Cer coerență”
Victor Banța spune că nu solicită tratament preferențial pentru companie, ci o strategie coerentă din partea statului.
„Dacă statul a decis că această companie trebuie să parcurgă tranziția, trebuie să-i asigure și cadrul pe care și l-a asumat”, afirmă acesta.
În opinia sa, statul trebuie să accepte și realitatea că disponibilitatea unei centrale pentru momentele critice costă bani.
Iar dacă România vrea să închidă capacitățile pe lignit, trebuie să aibă înainte alternative funcționale.
„Dacă statul dorește retragerea capacităților pe lignit, trebuie să se asigure că ceea ce le înlocuiește există și funcționează înainte ca ele să dispară”, avertizează Banța.
În final, acesta pune degetul pe una dintre marile probleme ale tranziției energetice: România discută despre ceea ce va avea în viitor, în timp ce sistemul trebuie să funcționeze astăzi, în fiecare secundă.
„În energie, diferența dintre ceea ce există și ceea ce presupunem că va exista poate deveni, în momente critice, exact diferența dintre siguranță și vulnerabilitate”, spune Victor Banța.
