Cu aproximativ o lună înainte de negocierile pentru un nou Contract Colectiv de Muncă la Complexul Energetic Oltenia, începe disputa pentru salarii, iar primele declarații ale liderilor sindicali riscă să-i împartă pe angajați în tabere. Mesajul venit din zona Rovinari este că acolo ar trebui să se dea mai mulți bani decât în restul companiei. Minerii din Motru, Jilț și energeticienii de la Turceni nu par să fie incluși în aceeași prioritate, deși activitatea tuturor contribuie la producția de energie.
Tonul a fost dat de Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia, care a susținut public că Termocentrala Rovinari ține în spate întregul complex energetic și că acest lucru trebuie să se vadă în salariile angajaților. Ulterior, Constantin Mitrescu, președintele Sindicatului Energia Rovinari, a venit cu argumente în sprijinul colegilor din termocentrală.
Numai că declarațiile au deschis o întrebare incomodă: negocierile pentru salarii mai mari trebuie să fie o competiție între punctele de lucru sau o negociere în care sunt apărate interesele tuturor celor aproximativ 6.000 de salariați rămași în companie?
„La Rovinari trebuie să vină bani mai mulți decât peste tot”
Marți, la Radio Infinit Târgu Jiu, Jan Popescu a susținut că Termocentrala Rovinari are un rol esențial în funcționarea CE Oltenia și că veniturile salariaților de aici ar trebui să reflecte importanța activității.
„Termocentrala Rovinari ține în spate întreg Complexul Energetic Oltenia. «Boii ară și câinii mănâncă» nu o să poată merge la nesfârșit”, a declarat liderul sindical.
Acesta a anunțat că angajații de la Rovinari vor cere majorări salariale la negocierea noului Contract Colectiv de Muncă, dar a formulat și o revendicare care poate fi interpretată drept o cerere de tratament preferențial față de celelalte subunități ale companiei.
„La Rovinari trebuie să vină bani mai mulți decât peste tot”, a mai spus Jan Popescu.
Într-o companie în care salariile, sporurile și condițiile de muncă sunt subiecte sensibile, o asemenea poziționare riscă să transforme negocierile într-o confruntare între colegi. Mai ales că minerii din carierele Motru și Jilț asigură cărbunele fără de care termocentralele nu ar putea produce energie.
În plus, în ultimul an, cărbune extras din zona Motru–Jilț a ajuns și la Termocentrala Rovinari. Activitatea celor două sectoare nu poate fi ruptă de lanțul de producție al companiei.
Mitrescu invocă 60-70% din veniturile companiei
Constantin Mitrescu, președintele Sindicatului Energia Rovinari, a susținut, la rândul său, că zona Rovinari ar fi avut o contribuție decisivă la veniturile Complexului Energetic Oltenia.
„60-70% din veniturile CEO veneau din zona Rovinari. Lucrurile acestea sunt vechi, se știe. Rovinari-ul a avut avantajul și că a fost situată în mijlocul unor cariere, dar și-a cam îndeplinit și ceilalți indicatori. S-au făcut lucrări cu responsabilitate, mentenanță la standarde normale și tot timpul Rovinari a funcționat și a avut cel mai mic cost de producție și cele mai multe venituri. Rovinari-ul a ținut CEO în picioare atâta timp”, a declarat Constantin Mitrescu, la Radio Infinit.
Liderul sindical a pus accentul pe poziționarea termocentralei în apropierea carierelor și pe costurile de producție, argumente pe care le consideră relevante în discuția despre salarii.
Chiar dacă aportul economic al unei subunități poate fi important, rămâne de văzut dacă aceste cifre justifică majorări diferențiate și cum ar putea fi stabilite asemenea diferențe în cadrul aceleiași companii. Declarațiile liderilor sindicali nu sunt, în sine, o decizie privind politica salarială a CE Oltenia.
Minerii din Motru și Jilț, doar verigi în lanțul de producție?
În timp ce liderii sindicali din zona Rovinari își pregătesc argumentele pentru bani mai mulți, apare riscul ca angajații din celelalte sectoare să fie puși în postura de a-și apăra propria importanță.
La Motru și Jilț, activitatea începe în cariere, cu extracția lignitului, continuă cu transportul și pregătirea combustibilului și ajunge la grupurile energetice. La Turceni, energeticienii trebuie să mențină în funcțiune instalații care se confruntă frecvent cu avarii și opriri.
Nu este vorba despre sectoare fără probleme sau fără responsabilități. Dimpotrivă, atât minerii, cât și energeticienii lucrează într-un sistem în care dificultățile unei singure verigi pot afecta întreaga activitate.
În acest context, cererea ca salariile de la Rovinari să crească mai mult decât peste tot poate alimenta tensiuni între angajați, tocmai într-un moment în care aceștia ar avea nevoie de o poziție comună în fața conducerii companiei.
Laurențiu Manolache avertizează: minerii și energeticienii nu trebuie întorși unii împotriva celorlalți
O poziție diferită a exprimat Laurențiu Manolache, lider sindical de la Cariera Peșteana, care a reacționat după declarațiile lui Jan Popescu. Acesta nu contestă importanța activității de la Rovinari, însă atrage atenția că producția de energie depinde de munca tuturor angajaților.
„Eu nu critic pe nimeni, doar vreau să văd acea unitate care trebuie să existe între salariații din minerit și salariații din energie, pentru că toți suntem parte din acest gigant al energiei”, a transmis Laurențiu Manolache.
Liderul sindical a explicat că în spatele fiecărui grup energetic care produce electricitate se află un întreg lanț de activități, de la extracția cărbunelui și întreținerea utilajelor din cariere până la transportul combustibilului și producția efectivă de energie.
„Energia produsă în termocentrale nu poate fi privită separat de munca oamenilor […] care extrag, transportă și asigură cărbunele necesar acestei activități”, a subliniat acesta.
Manolache a insistat că angajații din cariere și cei din termocentrale trebuie respectați în egală măsură și că nicio categorie de salariați nu ar trebui lăsată în urmă.
„Nu trebuie să ajungem niciodată în situația în care punem salariații unii împotriva celorlalți, pentru că nu există noi și ei, nu există minerii împotriva energiei și nu există termocentrale împotriva carierelor. Există o singură companie, o singură echipă și un singur interes comun, continuarea activității și, totodată, protejarea oamenilor care muncesc în această companie”, a mai declarat liderul sindical.
Miza: salariile celor 6.000 de angajați rămași la CE Oltenia
Disputa apare într-o perioadă în care Complexul Energetic Oltenia are aproximativ 6.000 de salariați, față de circa 22.000 în 2012. Reducerea masivă a personalului face ca fiecare negociere salarială să conteze pentru angajații care au rămas în companie.
În paralel, comentariile apărute pe paginile de socializare arată că unii salariați privesc cu neîncredere strategia de a cere majorări pentru o anumită zonă, în detrimentul celorlalte. Nemulțumirea exprimată este că nu poți transforma negocierile într-o competiție între punctele de lucru, în condițiile în care toți angajații contribuie la activitatea aceleiași societăți.
Înainte de începerea negocierilor, întrebarea este dacă liderii sindicali vor susține revendicări comune pentru salariații CE Oltenia sau vor încerca să obțină avantaje distincte pentru propriile organizații și grupuri de membri.
O posibilă miză este și atragerea ori păstrarea membrilor de sindicat, într-o companie al cărei număr de angajați s-a redus drastic. Totuși, fără dovezi suplimentare, această ipoteză nu poate fi prezentată drept motiv dovedit al declarațiilor făcute de liderii sindicali.
Un lucru este cert: negocierile pentru noul Contract Colectiv de Muncă se apropie, iar mesajele publice dinaintea lor riscă să creeze diviziuni între mineri și energeticieni. Dacă angajații ajung să se certe între ei pentru felia salarială, în loc să își susțină împreună revendicările, unitatea de care vorbește Laurențiu Manolache ar putea deveni cea mai importantă miză a negocierilor.
