În timp ce alte guverne intervin rapid pentru a salva companii strategice aflate în dificultate, autoritățile române asistă nepăsătoare la închiderea unei fabrici cu o istorie de peste 130 de ani. Investitorul american Greenbrier a anunțat închiderea uzinei de vagoane de la Arad, iar 700 de oameni vor rămâne fără loc de muncă în doar câteva săptămâni.
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a reacționat printr-o declarație tehnică, evitând orice asumare:
„Ministerul Transporturilor nu face achiziţii. Achiziţiile se fac de către companiile din domeniu, în baza legii achiziţiilor publice. Ar fi ilegal ca un ministru să se implice în procesul de achiziţie publică.”
Această atitudine pasivă contrastează puternic cu ce se întâmplă în alte state. De exemplu, în Marea Britanie, guvernul a intervenit pentru a sprijini temporar British Steel, în contextul în care gigantul chinez care deține compania vrea să închidă furnalele.
În România, în ciuda faptului că CFR Marfă și transportatorii privați au nevoie de vagoane noi, autoritățile nu au manifestat nici cel mai mic interes pentru salvarea fabricii din Arad. Închiderea acesteia va duce inevitabil la o creștere a dependenței de importuri, într-un moment în care parcul de vagoane din România are o vârstă medie de peste 30 de ani.
Deși în campaniile electorale politicienii promit investiții, locuri de muncă și sprijin pentru industria românească, realitatea demonstrează încă o dată că atunci când apar probleme, „nu există competențe” și „nu se poate face nimic”.
Fabrica își va muta activitatea în unitățile de la Caracal și Drobeta-Turnu Severin, dar impactul social asupra regiunii Arad va fi major.
