La mai bine de trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a Europei rămâne într-un echilibru precar. Gazul natural lichefiat (GNL) din Statele Unite a fost esențial în perioada crizei energetice din 2022-2023, compensând lipsa importurilor din Rusia. Însă odată cu schimbările geopolitice și retorica tot mai dură a fostului președinte Donald Trump, companiile europene încep să-și exprime îngrijorarea cu privire la dependența de energia americană.
Într-un context în care relațiile transatlantice sunt tot mai tensionate, giganți europeni din energie încep să readucă în discuție ceea ce părea imposibil: revenirea parțială la importurile de gaze rusești, inclusiv de la Gazprom. Această posibilitate, deși sensibilă din punct de vedere politic, este alimentată de realitățile economice și de lipsa alternativelor viabile.
Didier Holleaux, vicepreședinte executiv al companiei franceze Engie – parțial deținută de stat –, a declarat pentru Reuters că, în cazul unei „păci rezonabile” în Ucraina, importurile din Rusia ar putea ajunge din nou la 60-70 de miliarde de metri cubi anual. Aceasta ar însemna acoperirea a 20-25% din necesarul energetic al UE, în scădere de la 40% înainte de conflict.
Patrick Pouyanne, directorul general al TotalEnergies, a subliniat la rândul său riscul unei dependențe prea mari de gazul american, subliniind nevoia de diversificare. Deși Total exportă GNL din SUA, compania are și legături comerciale cu Rusia, prin parteneriatul cu firma Novatek.
Germania, tot mai presată
Dacă Franța beneficiază de o producție robustă de energie nucleară, Germania – cu un sector industrial intens consumator – resimte acut lipsa gazului rusesc. În Parcul Chimic Leuna, un important centru industrial din estul Germaniei, managerii cer o revenire rapidă a aprovizionării prin Nord Stream, conducta avariată în 2022.
„Suntem într-o criză severă și nu ne mai permitem să așteptăm”, spune Christof Guenther, directorul general al operatorului parcului, InfraLeuna. Industria chimică germană a suferit reduceri de personal timp de cinci trimestre consecutive – o situație fără precedent în ultimele decenii.
Un sondaj realizat de institutul Forsa arată că 49% dintre locuitorii din Mecklenburg-Pomerania Inferioară doresc revenirea la gazul rusesc. „Avem nevoie de energie ieftină – indiferent de unde vine”, spune Klaus Paur, directorul unui producător petrochimic din regiune.
Trump, un factor de incertitudine
Gazul american a reprezentat 16,7% din importurile UE în 2024, față de 18,8% din Rusia și 33,6% din Norvegia. Dar perspectivele unei noi administrații Trump ridică întrebări serioase: ar putea SUA restricționa exporturile de GNL în caz de război comercial sau criză internă?
„Este din ce în ce mai greu să consideri gazul american o marfă neutră”, avertizează Tatiana Mitrova, cercetătoare la Universitatea Columbia. Alți analiști spun că, dacă cererea internă americană va crește – din cauza industriei și a AI –, exporturile ar putea fi diminuate.
Între timp, UE a amânat de două ori planul de eliminare completă a importurilor de gaze rusești până în 2027, deși obiectivul oficial rămâne în picioare.
Arbitraj și posibile compromisuri
Mai multe firme europene, printre care Uniper și OMV, au câștigat procese împotriva Gazprom pentru nelivrarea gazului. Holleaux de la Engie a sugerat că reluarea tranzitului prin Ucraina ar putea fi negociată ca parte a rambursărilor cerute de instanțe.
Pe de altă parte, ucrainenii avertizează: „Sper că liderii europeni și-au învățat lecția”, spune Maxim Timchenko, directorul DTEK, o companie privată de gaze din Ucraina. El subliniază riscul reluării dependenței de Rusia într-un moment în care securitatea energetică ar trebui să fie prioritatea absolută.
