Într-un moment în care România se confruntă cu o volatilitate energetică fără precedent și cu facturi la energie în continuă creștere, Complexul Energetic Oltenia (CEO) – principalul furnizor de energie pe bază de cărbune din țară – se află într-o criză profundă. Închiderea termocentralei Rovinari în perioada Paștelui a generat îngrijorare în rândul minerilor și energeticienilor, care consideră că statul român nu are un plan coerent de tranziție energetică și riscă să lase fără locuri de muncă o întreagă regiune.
Oprirea termocentralelor și importurile masive de energie
În perioada sărbătorilor pascale, două dintre cele trei termocentrale ale CEO – Rovinari și Ișalnița – au fost complet oprite, iar singura care a funcționat, cea de la Turceni, a operat cu un singur grup energetic. În această perioadă, România a importat masiv energie, în unele momente atingându-se aproape 900 MW/h, în condițiile în care termocentralele autohtone erau nefuncționale. Această situație a generat costuri suplimentare și a pus în pericol securitatea energetică a țării.
Deși statul român și CEO au promis o tranziție către surse de energie mai curate, realitatea este că proiectele de înlocuire a capacităților pe cărbune sunt în întârziere. Parcurile fotovoltaice și grupurile pe gaze naturale, care ar fi trebuit să înlocuiască termocentralele închise, nu au fost finalizate conform planului. De exemplu, grupurile pe gaze de la Turceni și Ișalnița nu vor fi operaționale mai devreme de 2028, iar parcurile fotovoltaice realizate în colaborare cu Petrom și Tinmar nu vor putea fi puse în funcțiune mai devreme de 2026.
Impactul asupra angajaților și tensiunile sociale
Angajații CEO se confruntă cu scăderi salariale, lipsa unui buget clar aprobat și incertitudine privind locurile de muncă. Unii dintre ei se tem că, începând cu 1 mai, vor fi trimiși în șomaj tehnic. În acest context, minerii și energeticienii din Oltenia discută despre organizarea unor proteste și chiar despre declanșarea unei greve generale.
România a primit fonduri europene considerabile pentru a sprijini tranziția energetică, inclusiv 2,14 miliarde de euro din Fondul pentru o Tranziție Justă, dintre care 550 de milioane de euro sunt destinate județului Gorj. Cu toate acestea, implementarea proiectelor a fost lentă, iar autoritățile române se confruntă cu critici privind lipsa unui plan coerent și a unei strategii clare pentru reconversia profesională a angajaților din sectorul minier.
România riscă să piardă nu doar capacități energetice esențiale, ci și încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a gestiona tranziția energetică. Fără investiții reale în surse de energie regenerabilă, fără un plan clar de reconversie profesională și fără o strategie coerentă, țara se îndreaptă către o criză energetică și socială de proporții. Este imperativ ca autoritățile să acționeze rapid și eficient pentru a evita un colaps al sistemului energetic național.
