După 15 ani de regim autoritar sub conducerea Sheikh Hasina, Bangladeshul și-a recâștigat speranța printr-o revoltă populară care a adus la putere o figură emblematică: Muhammad Yunus, economist, laureat al Premiului Nobel și pionier al microfinanțării. La 84 de ani, Yunus are o misiune monumentală – reconstrucția unei țări măcinate de corupție, haos instituțional și instabilitate economică.
„Trebuie să închidem ușa pentru totdeauna regimurilor autoritare”, afirmă Yunus, acum consilier-șef al guvernului interimar. După înlăturarea Hasinei pe 5 august, el este însărcinat cu restabilirea normelor democratice și pregătirea alegerilor, la care nu va candida.
Sub Hasina, acuzațiile de tortură, nepotism și sifonare de fonduri publice au devenit realități cotidiene. Chiar și în exil, aceasta continuă atacurile verbale, acuzându-l pe Yunus de „conspirații străine” și „sete de putere”. În ciuda acestor acuzații, Yunus își păstrează calmul: „Guvernul trebuie să-i lase pe oameni să viseze și să participe”, spune el, mizând pe implicarea tineretului – jumătate din populația țării are sub 27 de ani.
Tinerii care au condus protestele cer acum alegeri rapide și justiție. Dar Yunus avertizează: „Alegerile nu sunt suficiente. Avem nevoie de reforme structurale profunde.” Guvernul său a început deja demontarea rețelelor de patronaj, inițiind negocieri comerciale și atrăgând investiții externe, în special din China.
Beijing a promis 2,1 miliarde de dolari în investiții, iar zeci de companii chineze s-au angajat să dezvolte zona economică specială din Chattogram. În paralel, Dhaka încearcă să își recalibreze relațiile cu India, unde Hasina încă se află sub protecție, în ciuda cererilor oficiale pentru repatrierea sa.
Însă nu toată lumea este convinsă că tranziția este una lină. Reformele sunt îngreunate de o birocrație loială vechiului regim, iar valurile de criminalitate și tensiuni sociale sporesc incertitudinea. Cu toate acestea, remitențele din diaspora sunt la un nivel record, iar inflația a fost, temporar, ținută sub control.
„I-aș da profesorului Yunus un A pentru intenție. Dar acum avem nevoie de alegeri”, spune un protestatar. Într-o țară obișnuită cu instabilitatea, democrația este, paradoxal, cel mai riscant, dar și cel mai necesar pas înainte.
