Pentru strategii militari israelieni, instalația subterană Fordo a Iranului este echivalentul unui „Munte al Destinului” real: un complex nuclear îngropat la peste 500 de metri sub munte, întărit cu beton armat, înconjurat de apărare aeriană și situat strategic lângă orașul sfânt Qom. Simbol al ambițiilor nucleare și al determinării Iranului de a-și apăra programul, Fordo nu este doar un obiectiv militar, ci o provocare geostrategică, relatează Financial Times.
Atacul recent asupra Fordo, confirmat sâmbătă de autoritățile iraniene prin agenția semi-oficială ISNA, a provocat pagube limitate, dar semnalează o schimbare majoră: Israelul este dispus să lovească chiar și cele mai bine apărate facilități subterane.
„Fordo este totul pentru operațiunea nucleară a Iranului”, avertizează Behnam Ben Taleblu, expert la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), un think-tank american. Cu centrifuge active și uraniu îmbogățit suficient pentru a fabrica arme nucleare, baza este proiectată să reziste unui atac frontal.
În schimb, atacul israelian asupra instalației de la Natanz, confirmat de directorul AIEA, Rafael Grossi, a produs daune majore: rețeaua electrică și sălile subterane ar fi fost grav avariate, potrivit imaginilor satelitare analizate de Institutul pentru Științe și Securitate Internațională (ISIS).
Dar Fordo e altă poveste. Amplasată sub strat gros de rocă, aceasta este considerată „impenetrabilă” chiar și pentru bombele convenționale americane de tip Massive Ordnance Penetrator, capabile să străpungă până la 60 de metri de beton. Fără sprijinul direct al SUA, lovirea eficientă a Fordo este „extrem de dificilă”, recunoaște Danny Citrinowicz, expert în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv.
„Iranul nu este aproape de colaps nuclear. Încă are capacități considerabile”, avertizează el.
Fordo – instalație unică și simbol strategic
Construirea în secret a Fordo și dezvăluirea sa din 2009, de către liderii SUA, Marea Britanie și Franța, au provocat o undă de șoc globală, determinând chiar și Rusia să critice Iranul. Fosta fabrică clandestină s-a transformat într-un punct central al negocierilor internaționale, fiind reglementată prin acordul nuclear JCPOA din 2015. În schimbul ridicării sancțiunilor, Iranul a promis limitarea activității de îmbogățire la Fordo și transparență sporită.
După retragerea SUA din acord, în 2018, Iranul a reluat îmbogățirea, ajungând la o puritate de 60% — un prag apropiat de cel necesar pentru arme nucleare. Conform ISIS, dacă ar decide, Iranul ar putea produce suficient uraniu pentru nouă arme nucleare în trei săptămâni. Mai mult, 25 kg de uraniu de calitate militară ar putea fi obținuți în Fordo în doar 2-3 zile.
Un nou pericol: Muntele Pickaxe
Iar Fordo nu e singura piesă din puzzle. Iranul a construit în secret o nouă instalație ultra-adâncă la Kūh-e Kolang Gaz Lā, cunoscută ca „Muntele Pickaxe”. Cu cel puțin patru intrări și o suprafață extinsă, baza ridică temeri că ar putea deveni locul unde s-ar putea asambla prima armă nucleară iraniană, în cazul unei rupturi cu AIEA.
„O întrebare cheie este dacă Iranul a ascuns deja material fisionabil în Pickaxe sau într-o locație necunoscută”, avertizează din nou Ben Taleblu.
Dacă Iranul decide să se retragă din Tratatul de Neproliferare și să oprească cooperarea cu agențiile internaționale, riscul escaladării militare – inclusiv implicarea directă a SUA – crește exponențial.
Fordo, deși aproape invulnerabilă, a devenit acum un precedent istoric: este prima instalație nucleară subterană de asemenea calibru care a fost vreodată atacată. Simbolismul este uriaș, iar consecințele abia încep să se contureze.
