China face pași clari în direcția consolidării relațiilor cu Iranul, principalul său furnizor de petrol la preț redus și partener comercial, sfidând sancțiunile impuse de Statele Unite. Pe fondul tensiunilor tot mai mari din Orientul Mijlociu și al jocurilor geopolitice din Asia Centrală, Beijingul își afirmă poziția ca actor strategic cu interese multiple și bine calibrate.
În paralel cu eforturile de extindere a influenței în Asia Centrală, președintele Xi Jinping participă la summitul de la Astana, alături de liderii din Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan, pentru a consolida interconexiunile energetice, a crea noi piețe de export – inclusiv pentru produse agricole precum mandarinele – și a reduce dependența de rutele comerciale afectate de tensiunile tarifare. Evenimentul coincide cu summitul G7 din Canada, unde ochii lumii vor fi ațintiți pe mișcările lui Donald Trump.
Poziționare fermă față de conflictul din Orientul Mijlociu
După discuțiile purtate de ministrul de externe Wang Yi cu omologii săi din Iran și Israel, China a condamnat atacurile asupra instalațiilor nucleare iraniene, catalogându-le drept „un precedent periculos” și cerând respectarea suveranității Teheranului.
„Toate părțile trebuie să ia măsuri imediate pentru a calma tensiunile și a preveni turbulențele majore în regiune”, a declarat Guo Jiakun, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe.
Beijingul se teme de o posibilă blocare a Strâmtorii Ormuz, punct vital pentru fluxul energetic global. O asemenea criză ar afecta grav exporturile și importurile chineze și ar forța o poziționare militară nedorită în regiune, ceea ce, potrivit profesorului Niu Song de la Universitatea de Studii Internaționale din Shanghai, „nu ar fi în interesul național nici al Chinei, nici al Iranului”.
În contextul slăbirii parteneriatului militar ruso-iranian și al limitelor industriei de apărare locale, Teheranul ar putea apela la Beijing pentru modernizarea forțelor sale armate, în ciuda doctrinei sale tradiționale de neutralitate între Est și Vest.
„Iranul n-ar fi fost atât de vulnerabil dacă ar fi avut câteva zeci de avioane J-10 sau sisteme antirachetă Hongqi (Steagul Roșu), sau măcar o apărare aeriană comparabilă cu cea a Pakistanului”, a scris Hu Xijin, fost director al Global Times, pe rețelele de socializare.
Creșterea arsenalului nuclear chinez, sub lupa comunității internaționale
Potrivit celui mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), China își dezvoltă rapid arsenalul nuclear, ajungând la aproximativ 600 de focoase, poziționându-se pe locul trei mondial după Rusia (5.459) și SUA (5.177). Ritmul de expansiune – circa 100 de focoase anual – este cel mai accelerat dintre toate statele nucleare.
În comparație, Coreea de Nord are aproximativ 50 de focoase, iar Israelul, care nu își declară oficial arsenalul, este estimat la circa 90 de unități.
În ciuda acestor date, China reafirmă că menține o strategie nucleară defensivă, respectând politica de „non-utilizare ca primă opțiune” și că nu urmărește o cursă a înarmării.
„Nu avem comentarii specifice legate de raportul SIPRI, dar China menține un nivel minim de descurajare nucleară, strict necesar pentru securitatea națională”, a declarat Guo Jiakun.
