Astronomii au făcut un pas important în căutarea vieții extraterestre, identificând cele mai convingătoare dovezi de până acum ale unei posibile biosemnături în afara sistemului nostru solar.
Folosind datele furnizate de telescopul spațial James Webb (JWST), o echipă de cercetători condusă de Universitatea din Cambridge a descoperit urme chimice ale moleculelor sulfura de dimetil (DMS) și/sau disulfura de dimetil (DMDS) în atmosfera exoplanetei K2-18b. Această planetă orbitează în zona locuibilă a stelei sale, aflată la 124 de ani lumină distanță, în constelația Leului.
Pe Pământ, DMS și DMDS sunt produse exclusiv de forme de viață, în special de fitoplanctonul marin. Deși nu este exclus ca aceste molecule să provină dintr-un proces chimic necunoscut, prezența lor în atmosfera planetei K2-18b este cea mai puternică indicație de până acum că viața ar putea exista și dincolo de granițele sistemului nostru solar.
Datele obținute au un nivel de încredere statistică de „trei sigma” – echivalentul unei probabilități de doar 0,3% ca rezultatele să fie întâmplătoare. Pentru a confirma o descoperire științifică solidă, este necesară atingerea unui prag de „cinci sigma”, ceea ce ar reduce probabilitatea de eroare la doar 0,00006%. Cercetătorii estimează că ar fi necesare între 16 și 24 de ore suplimentare de observații cu JWST pentru a ajunge la acest nivel de certitudine.
K2-18b este o așa-numită planetă „Hycean” – de aproximativ 8,6 ori mai masivă și de 2,6 ori mai mare decât Pământul – care ar putea fi acoperită de oceane și învăluită într-o atmosferă bogată în hidrogen. Observațiile anterioare au identificat deja metan și dioxid de carbon în atmosfera sa, molecule pe bază de carbon care întăresc ideea unui mediu potențial locuibil.
Noua observație a fost realizată folosind instrumentul MIRI (Mid-Infrared Instrument) de la JWST, care acoperă o altă gamă de lungimi de undă față de cele utilizate anterior. Astfel, cercetătorii au reușit să confirme semnalul într-un mod complet independent. „Semnalul a venit puternic și clar”, a declarat profesorul Nikku Madhusudhan, care a condus studiul.
Deși semnalele detectate sunt încurajatoare, cercetătorii subliniază că este nevoie de prudență. Este posibil ca moleculele DMS și DMDS să fie produse prin mecanisme necunoscute până acum, fără implicarea vieții biologice. Tocmai de aceea, echipa de cercetare plănuiește noi studii teoretice și observaționale.
Madhusudhan atrage atenția că, deși nu putem vorbi încă de o descoperire definitivă, acest moment ar putea fi un punct de cotitură în știința modernă: „În câteva decenii, ne-am putea uita înapoi și să realizăm că universul viu era mai aproape decât credeam. Acesta ar putea fi începutul răspunsului la întrebarea fundamentală: suntem singuri în univers?”
