La 30 martie 1867, Imperiul Rus semna la Washington, D.C. tratatul prin care ceda Statelor Unite un teritoriu uriaș: Alaska. Transferul a inclus Peninsula Alaska, o fâșie de coastă de 10 mile de-a lungul Columbiei Britanice și mai multe insule, însumând aproximativ 1,519 milioane de kilometri pătrați.
De ce a vândut Rusia Alaska?
Ideea a apărut încă din 1853, când guvernatorul Siberiei de Est, Nikolai Muravyov-Amursky, avertiza că teritoriul ar putea fi pierdut din cauza expansiunii americane. Costurile de întreținere, distanța uriașă față de Moscova și dificultatea apărării în caz de război au cântărit decisiv. În anii 1860, vânzarea a fost susținută inclusiv de Marele Duce Constantin Nikolaevici și de Ministerul de Finanțe, pentru a reduce cheltuielile cu subvențiile către compania ruso-americană, care administra resursele din Alaska.
Prețul plătit de SUA
Statele Unite au oferit 7,2 milioane de dolari, echivalentul a 4,73 dolari pe kilometru pătrat – mai puțin decât costa tribunalul Tweed din New York. În termeni actuali, suma ar fi de circa 156 de milioane de dolari. Plata s-a făcut în aur: 348.331 uncii troy, care la valoarea din august 2025 ar însemna aproximativ 1,184 miliarde de dolari.
Reacții mixte la acea vreme
În Rusia, unii critici au considerat afacerea o greșeală. Baronul Ferdinand Wrangel a descris prețul drept „nesemnificativ”, iar presa, precum Birzhevyye Vedomosti, a pus la îndoială evaluarea. În SUA, publicul era sceptic. Presa a ironizat achiziția, numind teritoriul „Seward’s Icebox”, „Johnson’s Polar Bear Garden” sau chiar „Walrussia”. Secretarul de stat William H. Seward și președintele Andrew Johnson au fost acuzați că ar fi favorizat înțelegeri obscure.
Aurul, petrolul și paradoxurile Alaska
Descoperirea zăcămintelor de aur în anii 1880 a schimbat radical percepția asupra regiunii, declanșând faimoasa Goană după aur. Între 1880 și 2021, Alaska a produs 51,68 milioane de uncii de aur, evaluate azi la aproape 175 de miliarde de dolari.
În prezent, motorul economic al statului este industria petrolului și gazelor, care asigură 85% din buget. Cu rezerve estimate la 3,4 miliarde de barili și o producție zilnică de peste 421.000 de barili (2024), Alaska rămâne un jucător strategic, chiar dacă este departe de vârful din 1988, când depășea 2 milioane de barili pe zi.
Un stat bogat, dar dependent
Alaska numără doar 740.000 de locuitori și depinde masiv de subvențiile federale, situându-se printre primele trei state americane în acest sens. În 2024, CNBC a clasat-o pe ultimul loc la capitolul climat de afaceri și pe penultimul loc la infrastructură.
În 2009, economistul David Barker susținea că achiziția nu a fost profitabilă pentru SUA, estimând că între 1867 și 2007 cheltuielile federale au depășit veniturile generate de Alaska cu 13,4 milioane de dolari (în dolari din 1867).
Mituri și realitate
Contrar legendelor, vânzarea a fost definitivă, nu pe 99 de ani. Ecaterina cea Mare nu a avut nicio legătură, pentru că murise cu decenii înainte. Transportul de aur nu s-a scufundat, iar banii au ajuns integral în Rusia – cea mai mare parte fiind folosită pentru achiziția de echipamente feroviare.
