În inima Cartierului Latin din Paris, Ali Akbar, în vârstă de 73 de ani, continuă să fie o prezență emblematică. Ultimul vânzător ambulant de ziare din capitala franceză zig-zagă zilnic între cafenele, strigând titluri senzaționale și pline de umor pentru a-și vinde ziarele.
„Franța se îmbunătățește!”, strigă el uneori, sau: „(Eric) Zemmour s-a convertit la islam!”, făcând referire la fostul candidat de extremă dreapta la alegerile prezidențiale din 2022. Localnicii și turiștii privesc amuzați.
„Chiar și pereții ar putea vorbi despre Ali”, a glumit Amina Qissi, chelneriță la un restaurant vizavi de Marche Saint-Germain, care îl cunoaște de peste 20 de ani. „Chiar și turiștii îl întreabă unde este dacă nu-l văd.”
Ali Akbar, care poartă ochelari rotunzi, o jachetă albastră de lucru și o șapcă Gavroche, vinde în principal exemplare ale cotidianului Le Monde. Sosit în Franța la 20 de ani din Pakistan, el a lucrat inițial ca marinar și spălător de vase, înainte de a-și găsi locul în Parisul intelectual și cultural. Acolo l-a întâlnit pe umoristul Georges Bernier (Professeur Choron), care i-a oferit șansa de a vinde ziarele satirice Hara-Kiri și Charlie Hebdo.
Ani de sărăcie, lipsă de adăpost și chiar atacuri nu l-au oprit niciodată. „Emmanuel Macron îmi va pune un pic de antiseptic pe răni”, a spus el fiului său Shahab, referindu-se la vestea că președintele Franței îl va decora cu titlul de Cavaler al Ordinului Național de Merit.
Akbar a povestit și despre întâlnirile cu studenți de la universități precum Sciences Po, printre care viitori miniștri și parlamentari. „Vreau ca oamenii să trăiască fericiți. O fac pentru a crea o bună dispoziție, asta e tot”, spune el.
Deși în trecut vindea între 150 și 200 de ziare pe zi, acum media este de aproximativ 30 de exemplare, iar pensia sa lunară este de 1.000 de euro. Cu toate acestea, Ali rămâne dedicat meseriei: „Atâta timp cât am energie, voi continua. Voi munci până voi muri.”
Printre admiratori se numără și Amel Ghali, 36 de ani, care îl consideră inspirațional: „Este bine să vezi asta în era digitală. Din păcate, copiii noștri nu vor experimenta plăcerea de a citi un ziar cu o cafea.”
