Deficitul de personal din carierele miniere și termocentralele Complexului Energetic Oltenia pare să fie o problemă văzută diferit de la un nivel la altul. În timp ce conducerea companiei susține oficial că efectivele sunt dimensionate corespunzător pentru capacitățile aflate în funcțiune, minerii și energeticienii reclamă frecvent, în mesajele publicate pe rețelele de socializare, lipsa oamenilor și presiunea pusă pe angajații rămași în activitate.
Răspunsul transmis GorjOnline.ro de conducerea CE Oltenia privind numărul de salariați pune în evidență o contradicție care se repetă de luni de zile în interiorul companiei.
Pe hârtie, situația este sub control. Conducerea susține că atât Sucursala Minieră, cât și Sucursalele Electrocentrale au în prezent personal suficient pentru a asigura funcționarea în condiții de siguranță a grupurilor energetice și continuitatea activității în cariere.
„Personalul este dimensionat în raport cu capacitățile aflate în exploatare”, afirmă oficialii companiei.
Din teren, însă, mesajele transmise de angajați sunt mult mai puțin optimiste.
Lipsa de personal este una dintre nemulțumirile invocate constant de mineri și energeticieni pe paginile de socializare, unde aceștia discută despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi. Oamenii reclamă faptul că reducerea efectivelor nu înseamnă automat și reducerea volumului de muncă pentru cei care au rămas.
În cariere, utilajele trebuie în continuare exploatate și întreținute, iar activitatea minieră trebuie să asigure cărbunele necesar termocentralelor. În centrale, grupurile trebuie menținute în stare de funcționare și pregătite să răspundă solicitărilor Sistemului Energetic Național.
De aici apare una dintre marile probleme reclamate de angajați: numărul de oameni a scăzut, dar responsabilitățile și presiunea operațională nu au dispărut.
Din birouri, schema pare suficientă
Conducerea CE Oltenia justifică reducerile de personal prin scăderea numărului de grupuri energetice aflate în funcțiune și prin necesitatea reducerii costurilor de producție.
Compania invocă și angajamentele de decarbonizare asumate de România, dar și costurile uriașe generate de certificatele de emisii CO2.
În această logică, organigrama trebuie ajustată permanent în funcție de activitatea companiei.
„Managementul mizează pe o flexibilizare maximă a forței de muncă”, se arată în răspunsul transmis redacției.
Conducerea susține că reorganizările au fost realizate cu respectarea Contractului Colectiv de Muncă și a normelor de securitate în muncă.
Problema este că indicatorii din organigramă și realitatea din cariere sau termocentrale pot arăta foarte diferit.
Un număr de angajați considerat suficient la nivel administrativ poate însemna, în practică, ture mai greu de acoperit, oameni chemați să preia mai multe responsabilități și o presiune mai mare asupra celor rămași.
Minerii și energeticienii spun altceva
Pe rețelele de socializare, angajații CE Oltenia vorbesc în mod repetat despre deficitul de personal. Mesajele acestora conturează imaginea unei companii care încearcă să funcționeze cu efective tot mai reduse.
Este un contrast evident cu poziția oficială a conducerii.
Pentru directori, problema se traduce în organigrame, indicatori de eficiență și costuri. Pentru oamenii din cariere și termocentrale, ea se traduce în ture, utilaje, intervenții și responsabilități care trebuie acoperite în fiecare zi.
Iar această diferență de perspectivă devine cu atât mai importantă cu cât CE Oltenia susține că trebuie să păstreze capacitatea de a răspunde rapid unor solicitări suplimentare ale Sistemului Energetic Național.
Compania spune că poate activa inclusiv un al patrulea grup energetic la Rovinari, dacă sistemul o va impune, însă pentru acest lucru este nevoie nu doar de cărbune, ci și de oameni care să opereze și să mențină capacitățile.
În aceste condiții, întrebarea care rămâne este dacă schema considerată suficientă de conducere este suficientă și pentru situațiile de vârf, atunci când CE Oltenia ar trebui să crească producția și să funcționeze cu mai multe grupuri.
Deocamdată, răspunsul oficial este că da.
Minerii și energeticienii care lucrează efectiv în cariere și termocentrale transmit însă, zi de zi, pe rețelele de socializare, un mesaj diferit: oamenii sunt tot mai puțini, iar presiunea asupra celor rămași este tot mai mare.
