În timp ce România își pregătește ieșirea din cărbune până în 2029, lumea se întoarce la energia produsă pe cărbune. Cererea mondială este estimată de Agenția Internațională pentru Energie (AIE) să crească în 2026 cu 1,2%, până la un record de 8,94 miliarde de tone.
Gazele naturale tot mai scumpe au schimbat calculele marilor producători de energie. În țările care au atât centrale pe gaz, cât și pe cărbune, centralele pe cărbune sunt folosite mai mult, iar consumul crește inclusiv în Europa, China, Japonia și Coreea de Sud.
AIE avertizează că această situație s-ar putea prelungi și în 2027, în funcție de evoluția transporturilor de GNL prin Strâmtoarea Ormuz și de prețul gazelor.
România își închide minele și termocentralele
În acest context internațional, România merge în direcția opusă. Planurile actuale prevăd reducerea drastică a producției pe lignit și închiderea etapizată a minelor și grupurilor energetice pe cărbune, cu orizontul anului 2029.
Pentru Gorj, miza este uriașă. Complexul Energetic Oltenia, unul dintre ultimii mari producători români de energie pe cărbune, a ajuns de la peste 20.000 de salariați în urmă cu câțiva ani la aproximativ 6.000, iar mine și grupuri energetice au intrat deja în procesul de închidere.
Ironia este că, în timp ce România își reduce capacitățile pe lignit, prețurile și securitatea energetică îi determină pe alți producători să păstreze sau să crească utilizarea cărbunelui.
AIE estimează chiar că producția mondială de cărbune va rămâne peste pragul de nouă miliarde de tone și în 2026, în pofida unei scăderi față de recordul din 2025.
Rămâne astfel întrebarea care îi privește direct pe minerii și energeticienii din Gorj: dacă lumea descoperă din nou valoarea cărbunelui atunci când gazul devine scump și energia trebuie asigurată, România își permite să renunțe atât de repede la propriile resurse?
