Câteva sute de oameni care au muncit ani sau chiar zeci de ani în carierele miniere din Gorj au ajuns într-o situație limită. Angajații a două firme controlate de omul de afaceri Nicolae Sarcină, TPSUD și Uzina Rominex, protestează de două zile, după ce spun că nu și-au mai primit salariile de luni de zile.
Salariații TPSUD reclamă întârzieri de aproximativ patru luni, în timp ce angajații Rominex spun că au ajuns la aproximativ cinci luni fără salarii.
Pentru unii dintre acești oameni, situația este cu atât mai dramatică cu cât sunt la finalul carierei profesionale. Au 50 de ani sau chiar mai mult și au petrecut cea mai mare parte a vieții muncind în carierele miniere. Acum, în cazul în care firmele își reduc activitatea sau oamenii ajung să fie concediați, posibilitatea de a-și găsi un alt loc de muncă este extrem de redusă.
„Nu mai putem, am luat pe caiet de la magazin, până când a zis că nu mai îmi dă”, povestește unul dintre salariați.
Un alt angajat spune că întârzierile salariale au mai existat, dar niciodată situația nu ar fi ajuns la asemenea proporții.
„S-a mai întâmplat să întârzie, dar nu atât de mult”, spune acesta.
Au muncit o viață în cariere, dar nu au aceleași drepturi ca minerii CE Oltenia
Una dintre marile nemulțumiri ale acestor oameni este legată de statutul pe care l-au avut de-a lungul anilor.
Mulți au lucrat efectiv în carierele miniere ale Complexului Energetic Oltenia, în condiții grele, însă au fost angajați ai firmelor prestatoare și nu ai CE Oltenia.
De-a lungul timpului, salariații au fost trecuți de la o societate la alta, în funcție de contractele și reorganizările firmelor care prestau servicii pentru compania energetică.
Problema apare acum la finalul carierei: munca desfășurată în cariere nu le-a adus automat aceleași beneficii în ceea ce privește recunoașterea condițiilor de muncă precum în cazul salariaților CE Oltenia.
În cazul angajaților Complexului Energetic Oltenia, activitatea desfășurată în anumite condiții de muncă a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensionare, în condițiile legislației speciale aplicabile. Pentru angajații firmelor prestatoare, situația a fost diferită, iar recunoașterea perioadelor lucrate în condiții deosebite sau speciale a reprezentat de-a lungul anilor o problemă.
Astfel, oameni care au lucrat cot la cot în aceleași cariere și în aceleași condiții de mediu se află acum în situații diferite atunci când se apropie de pensionare.
„Unde să ne mai angajăm?”
Pentru un angajat de 25-30 de ani, pierderea unui loc de muncă poate însemna căutarea unei alte slujbe. Pentru un om care a lucrat aproape toată viața în minerit și care se apropie de pensie, situația este cu totul alta.
Mulți dintre cei aflați acum în grevă spun că nu mai au practic unde să se ducă.
Au experiență în minerit, în lucrări specifice carierelor, exploatarea și întreținerea utilajelor și activități auxiliare. Nu este ușor ca, la finalul carierei, să înceapă de la zero într-un alt domeniu.
În plus, oamenii spun că nu își permit să rămână fără venituri nici măcar pentru o perioadă scurtă.
„Dăm bani pe navetă, noroc că ne mai iau cei din minerit în mijloacele lor de transport. La noi a dispărut de mult”, spune un alt salariat.
Au schimbat firmele, dar au rămas în cariere
Povestea multora dintre acești muncitori este aproape aceeași: au început să lucreze în minerit în urmă cu zeci de ani și au continuat să muncească în aceleași cariere, chiar dacă pe documente au ajuns să fie angajați ai unor firme diferite.
Omul a rămas în carieră. Firma s-a schimbat.
Acum, după zeci de ani de muncă grea, unii dintre acești salariați se trezesc fără salarii cu lunile și cu perspectiva unui nou loc de muncă foarte greu de găsit.
Situația este cu atât mai apăsătoare cu cât industria minieră din Gorj este în plin proces de restrângere. Carierele se închid treptat, numărul locurilor de muncă din minerit a scăzut masiv, iar CE Oltenia își reduce de la an la an activitatea.
Pentru salariații firmelor prestatoare, reducerea activității miniere înseamnă automat și mai puține contracte și mai puține locuri de muncă.
„Nu mai putem”
În acest context, greva declanșată la TPSUD și Rominex nu este doar un conflict legat de plata salariilor. Pentru câteva sute de oameni, este vorba despre siguranța ultimilor ani de activitate înainte de pensie.
Oamenii spun că au muncit ani întregi în cariere și că au continuat să lucreze indiferent de firma care le-a fost angajator. Au fost mutați de pe o societate pe alta, însă au rămas în același sistem minier.
Acum cer un lucru simplu: să fie plătiți pentru munca pe care au făcut-o.
La TPSUD, oamenii reclamă aproximativ patru luni de salarii restante, iar la Rominex aproximativ cinci luni. Între timp, facturile trebuie plătite, copiii trebuie întreținuți, iar oamenii trebuie să ajungă zilnic la serviciu.
Pentru unii, nici mâncarea nu mai poate fi cumpărată fără să fie trecută „pe caiet”.
Iar pentru cei aflați aproape de pensie, pierderea locului de muncă ar putea însemna nu doar lipsa unui salariu, ci și o nouă perioadă de incertitudine după o viață întreagă petrecută în carierele miniere ale Gorjului.
