Casa Județeană de Pensii Gorj este implicată în mii de procese cu foști mineri și energeticieni care cer recalcularea pensiilor în condiții speciale de muncă. Sute dintre ele au fost pierdute deja, iar în fiecare dosar instituția este obligată să achite cheltuieli de judecată, de regulă între 800 și 2.000 de lei. Ultimul exemplu este o decizie a Curții de Apel Craiova, pronunțată la 19 octombrie 2026, prin care instituția a fost obligată să plătească 2.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului reclamantului în apel.
Un dosar cu două sentințe, două tarife
Dosarul a pornit de la contestația unui fost inginer și șef de secție din cadrul Uzinei de Reparații Rovinari, împotriva deciziei de pensie din 30 septembrie 2024. Tribunalul Gorj i-a dat dreptate în martie 2026 și a obligat Casa de Pensii să emită o nouă decizie. Pentru primă instanță, instituția a fost obligată la 1.100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului.
Casa de Pensii a atacat sentința și, printre criticile aduse, a cerut reducerea onorariului. Rezultatul: în apel, suma datorată pentru cheltuielile de judecată a fost mai mare, 2.000 de lei. În total, într-un singur dosar, instituția are de plătit 3.100 de lei, doar cu titlu de onorarii.
Argumentele Casei de Pensii: „disproporționat” față de munca avocatului
În apel, instituția a susținut că suma acordată este „disproporționată cu obiectul cauzei, munca îndeplinită de avocat și termenele de judecată”. A cerut reducerea onorariului „la minimul legal”, invocând valoarea pricinii, munca depusă și numărul termenelor.
Casa de Pensii a mai arătat că „conceptul de culpă procesuală” ar trebui definit „mult mai limitat, doar în litigiile ce au la bază reaua-credință”. De asemenea, a argumentat că soluția primei instanțe s-a sprijinit pe înscrisuri și documente asupra cărora și-a exprimat punctul de vedere, „fapt pentru care nu se poate reține culpa sa”.
Instituția a invocat și jurisprudența instanțelor europene, potrivit căreia cheltuielile de judecată pot fi recuperate doar dacă sunt „necesare, făcute în mod real, în limita unui cuantum rezonabil”, și a susținut că activitatea avocatului este una economică, în care onorariul trebuie să fie proporțional cu serviciul prestat.
Replica fostului angajat: onorariul este justificat
Reclamantul a răspuns că onorariul de 1.100 lei din primă instanță este justificat, „raportat la obiectul cauzei, actele procedurale întocmite de avocat, termenele de judecată și reprezentarea reclamantului în fața instanței”. A cerut respingerea apelului și obligarea Casei de Pensii la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Curtea: onorariul era sub minimul din tarifele avocaților
Curtea de Apel Craiova nu a primit argumentele instituției. Judecătorii au arătat că solicitarea de reducere „nu poate fi primită”, pentru că onorariul perceput de avocatul reclamantului se situa „sub limita minimă” prevăzută de art. 2.11 din Hotărârea UNBR nr. 230/12.06.2025, adică tocmai în tarifele minimale ale avocaților.
Prin urmare, Curtea a admis cererea reclamantului și a obligat Casa de Pensii la plata a 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
De ce se repetă povestea în sute de dosare
Litigiul are la bază o problemă de interpretare a legii. Curtea a reținut că, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, asimilarea activității în condiții speciale de muncă produce efecte și asupra majorării cu 50% a punctajelor lunare, conform deciziilor ICCJ. Judecătorii au spus că interpretarea Casei de Pensii este „greșită”. Cum instanțele pronunță soluții similare în dosare cu aceleași elemente, iar persoanele afectate sunt numeroase, pierderea procesului atrage automat și obligarea la cheltuieli de judecată.
Calculul este simplu: la câteva sute de procese pierdute, cu cheltuieli de judecată între 800 și 2.000 de lei în fiecare, factura se ridică la sute de mii de lei, bani publici care se adaugă diferențelor de pensie, dobânzilor și actualizărilor cu inflația pe care instituția este obligată să le plătească.
