Rareș Ion, cunoscut printre prieteni drept „Castron”, a fost găsit fără viață într-un apartament din Sectorul 2 al Bucureștiului. Avea doar 20 de ani. O vârstă la care viața abia începe. Un suflet tânăr, un copil excepțional, distrus de droguri, de anturaje toxice și, poate, de lipsa de sprijin real în momentele în care avea cea mai mare nevoie.
La doar 13 ani, Rareș cucerea inimile românilor prin inteligența și curiozitatea lui ieșită din comun. A apărut în emisiunea „Next Star”, vorbind despre știință cu o maturitate care uimea și inspiră. Era pasionat de experimente, fascinat de lumea nevăzută a științei, iar profesorii și specialiștii îl vedeau deja ca pe un viitor cercetător de renume.
Dar, ca în atâtea alte povești tragice, drumul lui a luat o turnură întunecată. A intrat într-un anturaj periculos, printre care și Vlad Pascu, autorul accidentului mortal de la 2 Mai. A fost atras în lumea drogurilor și a petrecerilor fără control, un univers în care talentele se sting și sufletele se pierd.
În ultimii ani, Rareș s-a luptat cu demonii săi. Internări repetate, crize, suferință. Într-un clip tulburător postat pe TikTok în februarie, Rareș își acuza părinții că încearcă să îl interneze, spunând cu voce tremurândă: „Nu pot să cred că fac asta cu mine… Nu ați vrea c…e părinți ca ai mei!”
Era un strigăt de ajutor. Poate și un apel disperat pentru înțelegere, pentru iubire, pentru sprijinul pe care nu îl mai simțea.
Înainte cu o zi de moarte, fusese internat, dar a plecat pe semnătură. A doua zi, a fost găsit mort.
Moartea lui Rareș nu este doar o tragedie personală, ci și una colectivă. E un eșec al unei societăți care nu știe cum să își protejeze copiii. E un semnal de alarmă pentru toți părinții care cred că „nu se poate întâmpla la noi în casă”. Se poate. Și se întâmplă mai des decât vrem să recunoaștem.
De la primele semne – o izolare ciudată, o schimbare bruscă de comportament, prieteni necunoscuți – părinții trebuie să fie vigilenți. Implicarea timpurie poate face diferența între viață și moarte. Nu e vorba doar de a pune limite, ci de a oferi iubire, ascultare, siguranță.
Rareș nu era „un caz pierdut”. Era un copil cu un potențial uriaș, care a avut nevoie de sprijin real și constant. A avut tentative de suicid, a fost filmat de prieteni în stare critică în loc să fie ajutat, a fost lăsat, într-un final, singur.
Trupul său a fost dus la INML pentru autopsie, iar ancheta continuă. Dar pentru el, e prea târziu.
Pentru alți copii, însă, încă mai e timp.
Dragi părinți, fiți acolo. Ascultați. Întrebați. Fiți alături de copiii voștri cu răbdare, înțelegere și fermitate. Viitorul lor depinde de asta.
Rareș ar fi putut fi orice. Ar fi putut schimba lumea. În schimb, lumea l-a înghițit.