Într-o dimineață obișnuită, la Liceul Tehnologic din Bistrița s-a scris o poveste extraordinară. Printre cei 25 de participanți la proba practică a Olimpiadei Naționale de Tehnologii s-a aflat și Cristian Pavelia, un bărbat de 45 de ani care, în ciuda greutăților vieții, a ales să-și urmeze visul și să-și continue studiile la seral.
Cristian nu este un adolescent cu ghiozdan în spate, ci un tată, un soț, un muncitor cu zeci de ani de experiență și un om care, la o răscruce de drumuri, a înțeles că educația nu are vârstă. După o intervenție chirurgicală care l-a împiedicat să mai muncească în condiții grele, și-a dat seama că trebuie să se recalifice. Nu pentru un salariu mai mare, ci pentru o muncă pe care o poate duce, pentru a-și susține în continuare familia.
„Mi-a fost clar că nu pot merge mai departe cu doar opt clase. Nu mai poți obține nici măcar permisul de conducere fără 10 clase. Soția mea a fost cea care m-a îndemnat să merg mai departe. M-a susținut mereu și m-a încurajat”, mărturisește Cristian.
Povestea lui începe cu o copilărie grea și o adolescență în care a fost nevoit să muncească pentru a-și ajuta mama și frații. A lucrat prima dată în 1996, chiar lângă actualul liceu la care acum revine ca elev. A schimbat domenii, s-a adaptat mereu, dar școala a rămas un vis neîmplinit – până acum.
Astăzi, Cristian este aproape de absolvire. Urmează să devină tehnician în prelucrarea lemnului, iar parcursul său este o dovadă de voință, echilibru și sacrificiu. A învățat să-și împartă ziua între muncă, cursuri, grija față de copii și temele de liceu. De multe ori a venit cu fiul lui la școală, pentru că nu avea cu cine să-l lase. Dar nu s-a plâns. A mers mai departe.
La Olimpiada Națională de Tehnologii a ajuns pentru prima dată, după ce a trecut cu emoții de faza județeană. Acum, la etapa națională, spune că se simte mai sigur pe el. Are alături două profesoare care l-au sprijinit constant și un angajator care i-a oferit flexibilitate pentru a putea merge la școală.
Povestea lui Cristian Pavelia este o lecție de viață pentru toți cei care cred că este prea târziu să o ia de la capăt. Este dovada că educația nu are vârstă, că fiecare pas spre cunoaștere este un pas spre demnitate și independență. Este exemplul că, indiferent de obstacole, cu susținere și voință, se poate.
