Soarele dogorește necruțător peste pământul crăpat al Gorjului, iar seceta pare că nu se mai sfârșește. Într-un peisaj în care verdele începe să pălească sub arsura verii, o comunitate întreagă s-a mobilizat cu o speranță simplă, dar profundă: să salveze puieții de pe malul râului Gilort, plantați cu trudă în ultimii ani.
Dis-de-dimineață, când razele soarelui sunt încă blânde, oamenii au venit cu găleți, motopompe și dorința de a da o șansă vieții. Au pășit printre rândurile de puieți, cu grijă și hotărâre, udând fiecare copac, fiecare fir de speranță.
„Aici nu a mai plouat de peste 30 de zile… Frunzele deja sunt vestejite, uscate. Dacă nu udam acum, pierdeam aproape toată cultura. Așa… am pierdut deja 20–30% până acum”, spune cu tristețe un voluntar, în timp ce toarnă apă la rădăcina unui puiet slăbit.
Fiecare gest contează. Fiecare găleată de apă înseamnă un copac în plus care va prinde rădăcini, care va rezista.
„Dacă nu ajutăm, cu vremea asta, nu facem nimic”, spun localnicii, ridicând privirea spre cerul senin, care nu mai aduce de mult nori.
„Nu se mai văd… s-au uscat din cauza secetei.”
„Zona asta e numai piatră… nici porumbii nu se făceau cândva, trebuie apă multă, foarte multă.”
Acești copaci nu sunt doar plante. Sunt o promisiune. Un scut împotriva inundațiilor care pot lovi când te aștepți mai puțin.
Acțiunea de împădurire, derulată cu fonduri europene în valoare de 1,5 milioane de euro, are un obiectiv vital: consolidarea malurilor râului Gilort.
„În timp ce buștenii se degradează, acești arbori vor crește, își vor forma rădăcini submerse, care intră în apă și preiau rolul buștenilor în stabilizarea malurilor”, explică Cosmin Calma, reprezentant al Agenției pentru Protecția Mediului Gorj.
Până atunci, totul stă în mâinile oamenilor. În efortul lor, în voința lor, în gălețile umplute cu apă, în dorința de a nu lăsa totul să se piardă.
Pe malul Gilortului nu este doar secetă. Este și speranță.
