Europa începe să redescopere cărbunele. Gazul s-a scumpit atât de mult încât, în anumite condiții, termocentralele pe cărbune și lignit au redevenit mai profitabile decât cele pe gaze. Numai că pentru Gorj și Dolj vestea vine într-un moment în care mare parte din capacitatea energetică a Olteniei a fost deja închisă, scoasă din licență sau lăsată fără investițiile care ar fi fost necesare pentru a continua să producă.
Este unul dintre marile paradoxuri ale crizei energetice europene.
În timp ce prețurile ridicate ale gazului îi determină pe producătorii europeni să se uite din nou către cărbune, România a făcut pași importanți pentru închiderea grupurilor pe lignit din Oltenia.
Iar unele dintre aceste grupuri nu mai pot fi repornite pur și simplu.
Complexul Energetic Oltenia mai operează în prezent cu patru grupuri energetice, dintre care trei la Rovinari și unul la Turceni, cu o putere instalată totală de aproximativ 1.320 MW. Alte șase grupuri au fost retrase din funcțiune.
La Turceni, de exemplu, Grupul 4, de 285 MW, a fost scos din licență, la solicitarea Complexului Energetic Oltenia, în contextul obligațiilor asumate de România prin PNRR.
La Ișalnița, situația este și mai complicată.
Grupurile 7 și 8 au fost retrase, iar proiectul noii centrale pe gaze de aproximativ 850 MW, care trebuia să înlocuiască o parte din capacitatea pierdută, nu a mers înainte. Procedura de achiziție a fost anulată de două ori, după ce nu a fost depusă nicio ofertă.
În noul plan, centrala pe gaze de la Ișalnița a fost înlocuită cu un proiect de stocare în baterii, cu termen propus pentru punerea în funcțiune în 2029.
Europa redeschide discuția despre cărbune, Oltenia își închide grupurile
Potrivit analizei citate de Antena 3 CNN, prețurile ridicate ale gazelor schimbă din nou calculele producătorilor europeni.
Analiștii estimează că producția de energie pe cărbune în Europa ar putea crește cu aproximativ 25% în următoarele șase luni, în timp ce producția pe gaze ar putea avea o scădere similară.
Motivul este simplu: gazul a devenit foarte scump, iar centralele pe cărbune au ajuns, în medie, mai profitabile pentru producerea energiei decât centralele pe gaze.
Este o schimbare spectaculoasă față de direcția ultimilor ani.
Dar există o problemă: nu mai există suficiente centrale pe cărbune disponibile pentru a reacționa rapid.
Multe au fost închise definitiv.
Exact ceea ce se întâmplă și în Oltenia.
Turceni arată cât de fragilă a devenit situația
În luna august, Grupul 5 de la Turceni, singurul grup care mai era atunci disponibil la termocentrală, a fost oprit după o defecțiune la cazan.
Conducerea CE Oltenia a recunoscut atunci riscul uriaș al funcționării fără grup de rezervă.
„Când funcționăm fără grup de rezervă, ne asumăm un risc”, declara președintele Directoratului CE Oltenia, Constantin Trufelea.
Iar situația este cu atât mai relevantă cu cât, în aceeași perioadă, Guvernul a decis să prelungească temporar funcționarea unor capacități pe lignit.
Pentru Turceni 5, producția a fost menținută până la sfârșitul trimestrului I din 2028, iar pentru capacitățile Craiova 1 și 2 până la sfârșitul trimestrului II din 2027. Decizia a fost justificată inclusiv prin necesitatea de a asigura securitatea energetică, în condițiile unui deficit hidrologic, ale consumului ridicat și ale unei producții eoliene și fotovoltaice variabile.
Numai că prelungirea funcționării pe hârtie nu înseamnă automat și o capacitate industrială pregătită să funcționeze fără probleme.
Problema nu mai este doar cărbunele. Sunt și utilajele, și carierele, și oamenii
La Rovinari, de exemplu, apar deja avertismente privind capacitatea de alimentare cu lignit a tuturor grupurilor.
Problemele din cariere, inclusiv alunecările de teren și incidentele tehnice de la Pinoasa și Tismana, pot limita cantitatea de cărbune disponibilă pentru termocentrală.
Așadar, chiar dacă mâine Europa ar avea nevoie din nou de mai multă energie pe cărbune, Oltenia nu mai este în situația de acum 10 sau 15 ani, când avea numeroase grupuri, cariere puternice și personal suficient pentru a susține producția.
Capacitatea industrială s-a redus drastic.
Iar o termocentrală închisă, cu licența retrasă și fără investiții consistente, nu poate fi readusă în sistem peste noapte.
Ironia este că Europa are nevoie de ceea ce Oltenia a început deja să piardă
Uniunea Europeană a redus masiv ponderea cărbunelui în producția de energie. În 2025, cărbunele a ajuns la doar 9,2% din producția de electricitate a UE, un minim istoric.
Dar criza gazului demonstrează că tranziția energetică nu se desfășoară întotdeauna liniar.
Când gazul este ieftin, centralele pe gaze sunt avantajoase.
Când gazul explodează ca preț, cărbunele începe să redevină competitiv.
Iar când vântul nu bate și soarele nu produce suficient, sistemul are în continuare nevoie de capacități capabile să livreze energie.
Numai că pentru Gorj și Dolj problema este dacă nu cumva această fereastră de oportunitate vine prea târziu.
Grupuri au fost retrase.
Licențe au fost scoase.
Centrale au fost închise.
Investiții au fost amânate sau abandonate.
Iar proiectele care trebuiau să înlocuiască energia pe lignit – centrale pe gaze, parcuri fotovoltaice și sisteme de stocare – sunt încă în diferite stadii de implementare. La unele proiecte, lucrările sunt în curs, în timp ce altele se află încă în faze de achiziție sau proiectare.
Europa poate să se întoarcă temporar la cărbune. Întrebarea este dacă Oltenia mai are capacitatea să se întoarcă odată cu ea.
Pentru Gorj și Dolj, paradoxul este uriaș: tocmai când energia produsă pe cărbune începe din nou să capete valoare economică în fața gazului scump, o bună parte din infrastructura care ar fi putut produce această energie a fost deja scoasă din funcțiune.
Iar construirea unei capacități noi nu se face în câteva luni.
Pentru vechile termocentrale, timpul nu mai este însă doar o problemă de calendar.
Este posibil ca fereastra în care puteau fi modernizate să fi fost deja pierdută.
