Gaura de ozon se micșorează semnificativ: este o tendință care depășește variațiile sezoniere și care pare constantă, la 38 de ani de la interzicerea cluorofluorocarburilor (CFC), gazele care erau folosite și ca agenți frigorifici în frigiderele vechi.
În ciuda variabilității sezoniere mari a stratului de ozon din cauza fenomenelor meteorologice sau a gazelor cu efect de seră, reducerea este demonstrată de studiul condus de Peidong Wang de la Massachusetts Institute of Technology și publicat în revista Nature.
Apărut în știrile internaționale la sfârșitul anilor ’80, ozonul este un gaz care tinde să se ridice la altitudini mari, unde formează un fel de strat subțire în jurul planetei, în stratosferă, la o altitudine cuprinsă între 15 și 50 de kilometri. Este o moleculă foarte importantă pentru viața terestră, deoarece este capabilă să filtreze o mare parte din radiațiile ultraviolete produse de Soare, care sunt dăunătoare celulelor, deoarece dăunează ADN-ului.
Analizând cantitățile de ozon prezente în atmosferă, în 1985 a fost descoperită prezența unei adevărate găuri deasupra Antarcticii: un clopot de alarmă care a scos la lumină pericolele pentru ozon datorate în special eliberării de CFC. Dispersate în mediu, aceste gaze au blocat mecanismele care au permis formarea de noi ozon. Aceste date au dus rapid la semnarea Acordului de la Montreal, care a interzis CFC-urile începând cu 1987.
Primele semne de recuperare a ozonului au fost clar vizibile din 2016, măsurătorile care an de an au arătat, în special în septembrie, o reducere a găurii. Dar se știe, de asemenea, că distribuția și grosimea stratului de ozon sunt, de asemenea, puternic influențate de alți factori, cum ar fi prezența gazelor cu efect de seră, cum ar fi CO2 și metan, precum și de evenimente meteorologice mari, cum ar fi uraganele sau fenomenele ciclice, cum ar fi El Niño.
„Până acum au existat o mulțime de dovezi care indică faptul că gaura de ozon din Antarctica s-a îmbunătățit”, a spus Susan Solomon de la MIT și unul dintre autorii studiului, „dar acesta este primul studiu care a cuantificat recuperarea găurii de ozon”. În special, aceasta a permis să se stabilească că recuperarea nu poate fi atribuită dinamicii naturale, ci reducerii emisiilor de CFC. În plus, potrivit autorilor cercetării, recuperarea completă a stratului de ozon ar putea fi finalizată până în 2035.
