Startupul Gigablue, fondat în urmă cu trei ani de patru antreprenori israelieni, a anunțat o realizare istorică: vânzarea a 200.000 de credite de carbon, cea mai mare tranzacție din lume pentru un startup care operează în domeniul captării oceanice de CO₂. Compania susține că a dezvoltat particule speciale care, odată eliberate în ocean, stimulează creșterea algelor care absorb carbonul și apoi se scufundă pe fundul mării, „sechestrând” carbonul pentru sute sau chiar mii de ani.
Deși ideea este promițătoare și inspirată de natură, specialiștii din afara companiei ridică numeroase semne de întrebare. Gigablue a refuzat până acum să facă publică compoziția exactă a particulelor, invocând proprietatea intelectuală. Totuși, documentele de reglementare din Noua Zeelandă indică folosirea unor materiale precum vermiculitul, roci măcinate, ceară vegetală, fier și mangan, iar unele brevete sugerează și prezența unor materiale precum bumbac, coji de orez, iută și chiar fibre sintetice.
„Suntem un lift pentru carbon. Exportăm carbonul de sus în jos”, a declarat Ori Shaashua, cofondator și imaginea publică a companiei.
Promisiuni mari, dar puține dovezi publice
Gigablue susține că particulele sale sunt sigure pentru mediul marin, că nu modifică chimia apei și că sunt testate riguros. Dar nu există deocamdată nicio publicație științifică care să confirme eficiența metodei. Mai mult, experți în ecologia oceanică avertizează că tehnologia s-ar putea dovedi ineficientă sau chiar periculoasă.
„Fitoplanctonul tipic nu colonizează particule. Pentru ecologiști, ideea pare absurdă”, spune Thomas Kiørboe, profesor la Universitatea Tehnică din Danemarca.
„Dacă folosești fier pentru a stimula creșterea algelor, este fertilizare cu fier, chiar dacă refuzi să-i spui așa”, afirmă James Kerry, cercetător la Universitatea James Cook.
În urmă cu peste un deceniu, Noua Zeelandă și alte zeci de țări au semnat un tratat care interzice fertilizarea comercială a oceanului cu fier, permițând doar cercetare științifică fără scop comercial.
O piață nereglementată, dar în plină expansiune
Creditele de carbon, jetoane care simbolizează eliminarea a o tonă de CO₂, sunt vândute în general către companii mari precum Google sau Microsoft, pentru a-și „compensa” emisiile. Multe achiziții sunt voluntare, în lipsa unor reglementări clare. În 2023, peste 340.000 de credite oceanice au fost tranzacționate – mai bine de jumătate dintre ele provenind de la Gigablue.
Până acum, autoritățile din Noua Zeelandă au tratat activitatea Gigablue ca fiind cercetare, evitând evaluări publice sau revizuiri oficiale de mediu. Dar compania se extinde rapid și intenționează să creeze un „câmp de sechestrare” marin, unde va elibera sezonier cantități mari de particule.
Cumpărători entuziaști, dar neștiutori
În ciuda controverselor, clienții par mulțumiți. Jimmy Pallas, organizator de evenimente din Italia, a achiziționat 22 de credite anul trecut și spune că va cumpăra mai multe:
„E ca un coș de gunoi suplimentar. Nu mă interesează unde merge gunoiul, am încredere în cei care îl iau.”
O tehnologie salvatoare sau o promisiune riscantă?
Deși echipa Gigablue afirmă că are sprijinul a 46 de doctori și a primit o evaluare pozitivă de la un institut național din Noua Zeelandă, verificarea impactului real este în mâinile unei alte companii private – registrul Puro.earth, care a colaborat chiar cu Gigablue pentru elaborarea metodologiei de validare.
În timp ce startupul se pregătește pentru noi testări în toamnă, oamenii de știință cer mai multă transparență, acces la datele de teren și evaluări independente.
