Un control al Curții de Conturi a României la Ministerul Finanțelor scoate la iveală o situație gravă: un împrumut extern de sute de milioane de dolari, contractat de statul român pentru termocentrala Turceni, nu a fost înregistrat corespunzător în evidențele contabile ale instituției. Cu ocazia controlului, șefii guvernului au aflat că, dacă închid termocentrala din Turceni, trebuie să preia plata ratelor.
Deși apare în documentele oficiale privind datoria publică, acesta lipsea din evidența extracontabilă, generând riscuri majore pentru gestionarea datoriei pe termen lung.
Împrumutul pentru Turceni: 40 de ani, sute de milioane și multe semne de întrebare
Este vorba despre un credit contractat în 2005 de statul român, prin Ministerul Finanțelor, de la agenția japoneză JICA, pentru finanțarea lucrărilor de reducere a poluării la termocentrala Turceni, astăzi parte din Complexul Energetic Oltenia.
Conform datelor oficiale:
- valoarea inițială: 28,7 miliarde yeni (aprox. 261 milioane USD)
- scadența finală: 20 martie 2045
- sold la finalul lui 2024: 582,94 milioane lei
Împrumutul a fost acordat cu o perioadă de grație de 10 ani, iar rambursarea a început în 2015, în rate semestriale.
Constatarea Curții de Conturi: lipsă din evidența contabilă
Raportul de audit arată clar problema:
„Nici valoarea împrumutului de stat și nici valoarea rambursărilor efectuate nu au fost identificate/înregistrate în evidența contabilă a ministerului”.
Cu toate că împrumutul figura în Contul general al datoriei publice, acesta nu era reflectat în contabilitatea Ministerului Finanțelor, ceea ce a dus la necorelări majore între evidențe.
Mai mult, auditorii avertizează:
„există riscul apariției dificultăților în gestionarea, raportarea și rambursarea împrumutului”, având în vedere perioada lungă de rambursare – încă 20 de ani.
Un mecanism complicat: statul împrumută, compania plătește
Situația este și mai delicată prin modul în care a fost structurat împrumutul.
Ministerul Finanțelor a contractat creditul, dar l-a transferat mai departe către compania de stat de la Turceni, printr-un acord subsidiar. Astfel:
- Complexul Energetic Turceni SA a primit responsabilitatea implementării proiectului
- rambursarea trebuia făcută din surse proprii, fără impact asupra bugetului de stat
Totuși, contractul prevede clar că, dacă beneficiarul nu poate plăti, statul român devine direct responsabil.
Realitatea din teren: datorii mari, venituri tot mai mici
În practică, situația este mult mai complicată. Din aproximativ 250 milioane euro împrumutați, compania a rambursat până acum doar circa 83 milioane euro, restul sumelor fiind acoperite de dobânzi și comisioane.
Fostul director al CEO, Laurențiu Ciurel, susține că împrumutul a fost unul extrem de dezavantajos:
„Yenul japonez este cea mai de evitat monedă, pentru că are niște fluctuații incredibile. S-au plătit și se plătesc dobânzi foarte mari la împrumutul ăla”.
Acesta acuză inclusiv mecanisme financiare care au crescut artificial costurile:
„ajungeam să plătim sume imense (…) Împrumutul nu s-a amortizat, evident”.
Investiții costisitoare impuse pentru mediu
Banii au fost folosiți pentru modernizarea instalațiilor de la Turceni:
- desulfurare
- denoxare
- modernizarea electrofiltrelor
- sisteme pentru reducerea poluării cu praf
Potrivit lui Ciurel, aceste investiții au fost impuse în mare parte de cerințele europene:
„Practic, Comisia Europeană ne-a pus să ne împrumutăm de ne-au sărit ochii din cap”.
Paradoxul: termocentrala se închide, dar datoria rămâne
Situația devine critică în contextul închiderii capacităților pe cărbune.
„Dacă închizi grupurile pe cărbune, nu mai ai de unde să plătești ratele la împrumut”, avertizează fostul director al CEO.
În prezent:
- grupuri de la Turceni sunt deja închise
- altele urmează să fie oprite în 2026
Astfel, compania care ar trebui să ramburseze împrumutul își pierde principala sursă de venit, iar riscul ca plata să cadă în sarcina statului crește semnificativ.
Reacția Ministerului Finanțelor: problema, „rezolvată” pe hârtie
După control, Ministerul Finanțelor a transmis că a corectat situația:
„a înregistrat în evidența contabilă (…) rambursările efectuate și soldul împrumutului (…) la 31.12.2024”.
Cu toate acestea, întrebările rămân:
- Cum a fost posibil ca un împrumut de asemenea dimensiuni să nu fie corect evidențiat?
- Cine răspunde pentru eventualele riscuri generate?
- Și, mai ales, cine va plăti nota finală până în 2045?
Concluzie: o bombă financiară cu efect întârziat
Cazul scoate la iveală vulnerabilități serioase în gestionarea datoriei publice.
Un împrumut contractat acum aproape 20 de ani, pentru modernizarea unei termocentrale care se închide, riscă să devină o povară directă pentru bugetul de stat.
Iar faptul că acesta a fost, ani la rând, incomplet reflectat în evidențele oficiale, ridică semne de întrebare privind transparența și controlul asupra finanțelor publice.
