Vești tot mai proaste pentru minerii din Complexul Energetic Oltenia. Administrația companiei analizează o nouă măsură de austeritate care ar urma să lovească direct în angajații din producție: renunțarea la munca în trei schimburi, implicit la schimbul de noapte, plătit cu un spor de 25%.
Decizia este prezentată ca o soluție de reducere a costurilor, însă, din nou, nota de plată ar urma să fie achitată de cei care lucrează efectiv în cariere și în exploatări. În cazul minerilor, eliminarea schimbului de noapte ar însemna o pierdere lunară estimată la 600–700 de lei din salariu, într-un context deja marcat de incertitudine și presiune financiară.
Paradoxal, în timp ce se taie sporuri din producție, Complexul Energetic Oltenia continuă să mențină sute de pensionari reangajați, mulți dintre ei pe posturi de birou. Mai mult, în structura de conducere există și cazuri de cumul pensie–salariu, printre numele vehiculate fiind cei ai directorilor Marian Motocu și Ion Petroniu.
În prezent, CEO mai are aproximativ 7.500 de salariați, dintre care peste 4.000 lucrează în carierele miniere. Repartizarea acestora pe doar două schimburi ar putea avea, teoretic, și un efect pozitiv: reducerea deficitului de personal din producție, o problemă invocată frecvent de șefi.
Pe de altă parte, experiențele din anii anteriori, când s-a mai renunțat la munca în trei schimburi, ridică semne serioase de întrebare. Oprirea și repornirea zilnică a utilajelor grele ar putea duce, în realitate, la creșterea costurilor de operare. În plus, potrivit surselor din companie, astfel de perioade au fost asociate și cu o creștere a numărului de furturi din perimetrele de producție.
În lipsa unei comunicări clare din partea administrației și a unor măsuri care să vizeze echitabil toate nivelurile companiei, minerii privesc cu tot mai multă îngrijorare perspectivele următoarelor luni. Pentru mulți dintre ei, renunțarea la schimbul de noapte nu înseamnă doar o reorganizare a programului, ci o tăiere consistentă din veniturile deja afectate de alte decizii luate în numele „eficientizării”.
