Declarațiile lui Jan Popescu despre salariile energeticienilor de la Rovinari au aprins spiritele în Complexul Energetic Oltenia. Președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia susține în continuare că angajații Termocentralei Rovinari merită salarii mai mari, în condițiile în care aceștia lucrează în regim solicitant și susțin producția de energie a companiei. Acesta spune că s-a referit la toți angajații din bazinul Rovinari, adică și la cei din minerit.
Reacțiile nu au întârziat să apară, mai ales din zona mineritului. Popescu spune însă că nu își retrage afirmațiile și explică faptul că nu a contestat munca minerilor, ci a vrut să scoată în evidență efortul energeticienilor de la Rovinari.
„Eu îmi fac datoria de a spune lucrurile așa cum sunt”, afirmă liderul sindical.
„4.000 de mineri trimit cărbune pe care îl ard 700 de energeticieni”
Jan Popescu își susține argumentul printr-o comparație directă între numărul angajaților din minerit și cel al energeticienilor care lucrează la Termocentrala Rovinari.
„4.000 de mineri trimit cărbune pe care îl ard, în proporție de 70%, 700 de energeticieni”, a declarat liderul SMEO.
Acesta spune că aproximativ 60-70% din veniturile Complexului Energetic Oltenia sunt aduse de bazinul Rovinari, dar subliniază că, pentru transformarea cărbunelui în energie, este nevoie de un efort important și din partea energeticienilor.
„700 de energeticieni fac eforturile să ardă cărbunele pe care îl trimit 4.000 de minieri”, a insistat Popescu.
Liderul sindical spune că nu intenționează să minimalizeze munca celor din cariere și amintește că și minerii din Jilț și Motru contribuie la alimentarea termocentralelor.
Energeticienii de la Rovinari lucrează în „grafic de trei”
Unul dintre argumentele principale ale liderului sindical este programul de lucru al angajaților din Termocentrala Rovinari.
Potrivit acestuia, în anumite perioade, energeticienii au lucrat și lucrează în continuare în „grafic de trei”, ceea ce înseamnă opt ore la serviciu, opt ore acasă, apoi din nou opt ore la muncă.
În opinia lui Popescu, acest efort suplimentar trebuie reflectat și în salarizare.
„Să mă ierte Dumnezeu, efortul pe care îl fac în plus față de ceilalți colegi nu trebuie să deranjeze”, a spus acesta.
Reacție din minerit: „Declarație neinspirată”
Declarațiile liderului sindical au fost primite cu nemulțumire de unii angajați din minerit.
Una dintre reacții a venit de la Constantin Brănescu, șef de sector la Peșteana, exploatare aflată în bazinul Rovinari. Acesta consideră că afirmația lui Jan Popescu a ignorat tocmai oamenii care asigură materia primă pentru termocentrală.
„Declarație neinspirată a domnului lider de sindicat”, a transmis Brănescu.
Acesta a atras atenția că energia produsă la Rovinari începe, de fapt, în carierele miniere.
„Ca să funcționeze termocentrala, este nevoie de cărbune. Iar cărbunele nu apare singur la poarta termocentralei. Este scos de oamenii care muncesc în cariere, în condiții grele, la 40 de grade Celsius, dar și la minus 15 grade, pentru ca termocentrala să aibă ce arde”, a transmis șeful de sector.
„Nu putem vorbi despre unii și să-i uităm pe ceilalți”
Brănescu spune că minerii nu trebuie trecuți în plan secund atunci când se discută despre activitatea Complexului Energetic Oltenia.
„Culmea este că, în această declarație, domnul lider de sindicat pare să fi uitat tocmai de oamenii care scot cărbunele”, a afirmat acesta.
Mesajul său este unul simplu: termocentrala și mineritul sunt două verigi ale aceluiași lanț.
„Termocentrala are nevoie de cărbune, iar cărbunele are nevoie de minerii care îl scot. Nu putem vorbi despre unii și să-i uităm pe ceilalți. Fără oamenii din cariere, nu există cărbune. Fără cărbune, termocentrala nu funcționează. Asta este realitatea, cu subiect și predicat”, a mai transmis Constantin Brănescu.
Disputa scoate la iveală tensiunile din CEO
Schimbul de replici dintre sindicalist și reprezentantul minerilor vine într-un moment complicat pentru Complexul Energetic Oltenia, care are tot mai puține grupuri energetice disponibile și un număr în scădere de salariați.
În aceste condiții, problema salarizării și a programelor de lucru poate deveni rapid un subiect sensibil atât în cariere, cât și în termocentrale.
Jan Popescu spune că își menține afirmațiile și consideră că efortul energeticienilor de la Rovinari trebuie recunoscut. De partea cealaltă, minerii atrag atenția că fără munca din cariere, grupurile energetice nu ar avea combustibilul necesar pentru producție.
În CEO, disputa nu mai este doar despre salarii. Este despre cine „ține în spate” compania: minerii care scot cărbunele sau energeticienii care îl transformă în energie.
