În timp ce mineritul din Gorj este privit tot mai mult prin prisma anului 2029, când ar trebui să se închidă ultimele capacități pe cărbune, un document judiciar readuce în față o realitate despre care minerii vorbesc de ani de zile: condițiile grele și, uneori, periculoase în care au fost nevoiți să muncească.
O expertiză tehnică judiciară întocmită într-un dosar penal privind un accident mortal produs la Cariera Roșia, din cadrul Complexului Energetic Oltenia, descrie deficiențe grave ale unui utilaj folosit în activitatea minieră.
Un om a murit. Iar după accident, verificările au scos la iveală că utilajul pe care lucra avea probleme tehnice serioase.
Frânele nu funcționau, iar defecțiunea nu era una apărută în momentul accidentului.
Potrivit expertizei tehnice judiciare, cauza principală a accidentului a fost utilizarea unui încărcător frontal, tip volă, care nu îndeplinea cerințele minime de securitate în muncă.
Mai exact, experții au stabilit că utilajul avea sistemul de frânare nefuncțional de mai mult timp, inclusiv cu motorul pornit.
Este una dintre concluziile care lovesc cel mai puternic în imaginea unei activități miniere în care siguranța ar trebui să fie prioritară.
Minerul, urcat într-un utilaj care nu mai putea fi controlat
Accidentul s-a produs în timp ce deserventul, în vârstă de 50 de ani, se deplasa cu utilajul pe un drum de acces, în urcare, cu spatele.
Rampa avea o înclinare de aproximativ 10 grade, adică peste 11%.
La un moment dat, motorul s-a oprit.
Iar aici apare una dintre cele mai grave concluzii ale expertizei.
Toate comenzile utilajului erau hidraulice și depindeau de presiunea asigurată de pompe. Odată cu oprirea motorului, direcția nu mai putea fi controlată în condițiile în care sistemele de siguranță ale utilajului nu funcționau corespunzător.
Cu alte cuvinte, minerul ajunsese într-o situație în care utilajul nu mai putea fi controlat așa cum ar fi trebuit.
Expertul parte al familiei a descris situația și mai clar, arătând că utilajul era lipsit de direcție și frânare, iar sistemul hidraulic nu mai permitea nici măcar efectuarea manevrei de coborâre a cupei pentru frânare.
Pentru un om care lucrează într-o carieră minieră, astfel de detalii nu sunt simple constatări tehnice.
Sunt diferența dintre a ajunge acasă după tură și a nu mai ajunge niciodată.
Rezervor de carburant făcut în atelier
Expertiza a mai scos la iveală o altă problemă greu de ignorat.
Pe utilaj fusese montat un rezervor de carburant artizanal, despre care documentul judiciar arată că nu era conform cu normele tehnice de funcționare în siguranță.
Rezervorul fusese montat pe cabină, iar alimentarea motorului se realiza prin cădere.
În momentul răsturnării utilajului, combustibilul s-a scurs peste cabina deformată, ceea ce a crescut inclusiv riscul producerii unui incendiu.
Pentru cineva care privește mineritul doar din birou, asemenea lucruri pot părea detalii tehnice.
Pentru omul din carieră, însă, un rezervor improvizat, un sistem hidraulic defect sau o frână care nu funcționează pot însemna o tragedie.
Verificările utilajului existau mai mult pe hârtie
Un alt aspect important al dosarului privește documentele care trebuiau să arate că utilajul era verificat și întreținut.
Experții au analizat fișele de activități și bonurile de confirmare zilnică.
Concluzia este greu de ignorat.
În fișa de activități din noiembrie 2021, la rubrica privind întreținerile, nu existau însemnări referitoare la acest aspect.
Nici în cele trei bonuri de confirmare zilnică analizate de experți nu figurau mențiuni la rubrica privind starea tehnică a utilajului la sfârșitul programului.
Practic, documentele care trebuiau să arate că utilajul fusese verificat nu ofereau această garanție.
Iar întrebarea care rămâne este una simplă: dacă un utilaj avea probleme serioase, cine trebuia să spună că nu mai poate fi folosit?
„Dacă utilajul era sigur, accidentul nu avea loc”
Concluzia experților este poate cea mai importantă parte a întregului document.
Aceștia au stabilit că, dacă încărcătorul frontal ar fi îndeplinit cerințele minime de securitate, ar fi avut sistemul de frânare funcțional și ar fi beneficiat de lucrări de mentenanță, reparații și verificări periodice realizate de unități specializate și autorizate, accidentul nu s-ar fi produs.
Este o concluzie care spune foarte mult despre cauzele tragediei.
Nu este vorba doar despre o defecțiune tehnică apărută întâmplător.
Este vorba despre starea unui utilaj, despre mentenanță, despre verificări și despre responsabilitatea celor care trebuiau să se asigure că oamenii pot intra în carieră fără să își pună viața în joc.
Mineritul se închide. Dar cine mai vorbește despre oamenii care au rămas?
În Gorj se vorbește tot mai mult despre 2029, despre închiderea minelor, despre termene, jaloane, investiții în energie verde și despre viitorul Complexului Energetic Oltenia.
Dar, în această discuție despre calendarul închiderii mineritului, există riscul ca oamenii să dispară din ecuație.
Minerii au spus de nenumărate ori că lucrează în condiții grele.
Au intrat în cariere pe ploaie, noroi, caniculă și frig. Au lucrat cu utilaje vechi, pe drumuri dificile și în zone în care o defecțiune tehnică poate transforma o zi obișnuită de muncă într-o tragedie.
Iar documentele judiciare arată că, cel puțin în cazul de la Roșia, nu toate temerile oamenilor din cariere au fost simple reclamații sindicale sau nemulțumiri de serviciu.
În spatele lor au existat și situații în care instanța a ajuns să analizeze deficiențe tehnice extrem de grave.
Pentru cei care mai lucrează astăzi în carierele Complexului Energetic Oltenia, mesajul este cu atât mai dureros.
Mineritul poate avea un termen de închidere pe hârtie. Pentru minerul care intră mâine în schimb, însă, pericolul nu a dispărut.
Până în ultima zi în care o carieră va funcționa, oamenii care lucrează acolo trebuie să plece la muncă și să se întoarcă acasă în siguranță.
Iar dosarul tragediei de la Roșia arată cât de important este ca, până la închiderea ultimei cariere, siguranța minerilor să nu devină și ea o chestiune considerată deja „de domeniul trecutului”.
