Instituțiile statului mimează adesea lupta pentru recuperarea prejudiciilor, dar rezultatul concret este pierderea definitivă a banilor, din cauza întârzierilor administrative și a controalelor făcute fără respectarea termenelor legale. Un exemplu grăitor este controlul derulat de ANAF la Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia), care s-a întins pe mai bine de doi ani și care a făcut imposibilă recuperarea unor sume importante, ca urmare a intervenirii prescripției.
Inspecția economico-financiară a început la 12 decembrie 2019 și s-a încheiat abia la 14 aprilie 2022, potrivit Raportului de inspecție economico-financiară nr. CRR-AIF 1329/29.06.2022. În total, controlul s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 28 de luni. Chiar și după scăderea perioadelor de suspendare – în total 11 luni – durata efectivă a inspecției a fost de 17 luni, de aproape trei ori mai mare decât termenul maxim legal de 6 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din OUG nr. 94/2011 pentru marii contribuabili.
Această depășire a termenului nu a fost una formală, ci a avut consecințe directe și ireversibile. Din cauza întârzierii, CE Oltenia a ajuns în imposibilitatea de a recupera suma totală de 1.543.316 lei, reprezentând componenta variabilă a remunerației acordate membrilor Consiliului de Supraveghere și ai Directoratului pentru perioada 2017–2018.
Concret, plățile către membrii Directoratului au fost făcute în august 2017 și iunie 2018, iar cele către membrii Consiliului de Supraveghere în mai 2018. Termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Codul civil pentru acțiunile în restituirea plății nedatorate, s-a împlinit în 2020 și 2021. Dacă inspecția ar fi fost finalizată în termenul legal de 6 luni – adică până în mai 2020 – societatea ar fi avut posibilitatea reală de a acționa în instanță pentru recuperarea banilor, înainte de împlinirea prescripției.
În schimb, raportul de control a venit prea târziu. Mai mult, CE Oltenia arată că formularea unor acțiuni în instanță după împlinirea termenelor de prescripție nu ar fi dus decât la cheltuieli suplimentare (taxe de timbru, onorarii de avocați și experți), cu un rezultat previzibil: admiterea excepției prescripției și respingerea cererilor.
Compania a contestat raportul ANAF în instanță și a obținut câștig de cauză la Curtea de Apel Craiova, care a constatat, între altele, nelegalitatea depășirii termenului maxim al inspecției. Procesul nu este însă definitiv. Dosarul se află în continuare pe rol, urmând ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dea verdictul final, cel mai probabil peste câțiva ani.
Între timp, prejudiciul a rămas nerecuperat, iar responsabilitatea instituțională este diluată într-un hățiș de proceduri, suspendări și interpretări discutabile ale legii. Deși ANAF a susținut că societatea nu ar fi dovedit o „vătămare serioasă”, CE Oltenia arată că pierderea definitivă a peste 1,5 milioane de lei reprezintă, în sine, o afectare concretă a activității curente.
Cazul CE Oltenia ilustrează un tipar devenit aproape obișnuit: controale care durează ani de zile, decizii întârziate și prejudicii „constatate” exact în momentul în care nu mai pot fi recuperate. Pe hârtie, statul luptă pentru bani. În realitate, timpul lucrează împotriva interesului public, iar nota de plată rămâne, din nou, la contribuabili.
