Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, explică în memoriile sale On My Watch de ce a refuzat, în februarie 2022, cererea disperată a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a închide cerul deasupra Ucrainei. Stoltenberg povestește că a primit un apel dintr-un buncăr din Kiev, în timp ce tancurile rusești erau deja foarte aproape, iar convorbirea a fost „dureroasă” pentru el, știind că viața lui Zelenski era în pericol.
„M-a sunat dintr-un buncăr din Kiev când tancurile rusești erau deja foarte aproape. Și a spus: „Accept decizia ta de a nu trimite trupe terestre NATO, chiar dacă nu sunt de acord cu asta. Dar vă rugăm să închideți spațiul aerian. Nu lăsați avioane, drone și elicoptere rusești să zboare și să ne atace”, își amintește Stoltenberg.
Motivul principal pe care îl invocă este riscul imediat de confruntare directă între NATO și Rusia. Potrivit lui Stoltenberg, impunerea unei zone de interdicție aeriană ar fi obligat Alianța să neutralizeze sistemele rusești de apărare antiaeriană din Belarus și din Rusia, pentru ca avioanele occidentale să poată opera în siguranță. Dacă un avion sau un elicopter rusesc ar fi fost în aer, ar fi trebuit doborât — iar aceasta ar fi declanșat un război la scară largă între NATO și Rusia.
„Și dacă există un avion sau un elicopter rusesc în aer, va trebui să-l doborâm și apoi va izbucni un război la scară largă între NATO și Rusia. Și nu suntem pregătiți pentru asta. După cum a spus Biden, care era președinte al Statelor Unite la acea vreme, nu vom risca un al treilea război mondial de dragul Ucrainei”, a spus Stoltenberg.
Stoltenberg amintește că NATO a instituit în trecut astfel de zone — de exemplu în Balcani sau în nordul Irakului — pentru a proteja civili, dar subliniază că situația din 2022 era mult mai periculoasă din cauza capacității Rusiei de a riposta și din cauza riscului de escaladare directă între puteri nucleare. El redă și poziția pe care i-ar fi comunicat-o președintele SUA de la vremea respectivă, Joe Biden: Occidentul nu era dispus „să riște un al treilea război mondial de dragul Ucrainei”.
Memoriile lui Stoltenberg mai reflectă o dilemă politică și morală: sprijinirea fermă a Ucrainei fără a transforma conflictul într-un război direct între NATO și Rusia. El recunoaște, în același timp, că pe termen lung a existat și o critică — chiar din interiorul Alianței — că ajutorul acordat Kievului a venit „prea târziu și prea puțin”.
Pe scurt: decizia de a nu institui o no-fly zone a fost motivată de calculul că aplicarea unei asemenea măsuri ar fi însemnat automat atacarea țintelor rusești de apărare aeriană și posibil doborârea de avioane ruse — acțiuni care ar fi transformat rapid conflictul într-un război între NATO și Rusia, cu riscuri de escaladare majore. Stoltenberg descrie refuzul ca pe un moment „dureros”, dar — în opinia sa — necesar pentru a evita o confruntare directă între marile puteri.
