Aproximativ 60 de corpuri descoperite în mlaștinile din Germania, vechi de aproape două milenii, oferă indicii tulburătoare despre viața – și moartea – triburilor germanice din Epoca Fierului. Conservate natural de mediul bogat în turbă, aceste așa-numite „mumii din mlaștină” sugerează execuții, pedepse brutale sau chiar ritualuri religioase.
Noile analize științifice demontează concluzii considerate definitive timp de zeci de ani și schimbă radical interpretarea unor descoperiri emblematice.
Cum au supraviețuit două milenii sub pământ
Mediul umed, acid și lipsit de oxigen al mlaștinilor a dus la o mumificare naturală spectaculoasă. Pielea, părul și chiar fragmente din îmbrăcăminte s-au păstrat intacte.
Astăzi, multe dintre aceste corpuri sunt expuse în muzee din nordul Germaniei, Danemarca și Țările de Jos.
Potrivit Agenția Federală pentru Conservarea Naturii, peste 90% dintre mlaștinile Germaniei au fost drenate. Pe lângă distrugerea ecosistemelor, uscarea lor contribuie la schimbările climatice prin eliberarea dioxidului de carbon stocat în turbă.
Cele mai multe descoperiri au fost făcute în perioadele în care turba era exploatată intensiv.
Crime, sacrificii sau pedepse?
Un corp ajuns în mlaștină poate ascunde multe povești: o crimă mascată, o execuție, un sacrificiu religios sau un accident. Fiecare caz este analizat individual, iar răspunsurile nu sunt niciodată simple.
Omul din Rendswühren – moarte violentă, mister nerezolvat
În 1871, muncitorii care extrăgeau turbă în Heidmoor au descoperit un cadavru remarcabil de bine conservat. Bărbatul, cu vârsta între 40 și 50 de ani, a fost denumit ulterior „Omul din Rendswühren”.
Avea un bandaj din piele de vacă pe un picior, iar examinarea medico-legală a scos la iveală o rană triunghiulară deasupra ochiului drept, precum și fracturi grave în partea din spate a craniului.
Abia în 2005, o tomografie computerizată a arătat că o parte din craniu lipsea, probabil îndepărtată în timpul examinării inițiale din secolul al XIX-lea.
Descoperirea a fost datată în secolele II–III d.Hr., însă cauza morții rămâne necunoscută.
„Fata din Windeby” care s-a dovedit a fi băiat
Una dintre cele mai celebre descoperiri este așa-numita „Fata din Windeby”. Corpul a fost găsit la 19 mai 1952, în Domslandmoor, și a ajuns la muzeul de la Castelul Gottorf.
Datarea cu radiocarbon a indicat că persoana a murit între anii 41 î.Hr. și 118 d.Hr. Din cauza constituției fragile, cercetătorii au considerat inițial că este vorba despre o fată adolescentă.
Poziția corpului, o bucată de pânză care acoperea ochii și partea stângă a capului rasă au alimentat teoria că ar fi fost pedepsită pentru adulter. Descoperirea ulterioară a unui alt corp, posibil strangulat, părea să confirme ipoteza.
Însă cercetările ulterioare au schimbat complet povestea. Analizele din 2006 au demonstrat că „Fata din Windeby” era, de fapt, un băiat de aproximativ 16 ani.
Antropologul și medicul legist Heather Gill-Robinson a decis să îl redenumească „Windeboy”, subliniind că adolescentul avea o constituție fragilă, probabil din cauza malnutriției și perioadelor repetate de foame.
Mai mult, s-a descoperit că cele două corpuri nu aparțineau aceleiași perioade istorice – diferența dintre ele era de 150–300 de ani.
Comori expuse peste graniță
În contextul modernizării Castelului Gottorf, mumiile au fost transferate în Danemarca, la Muzeul Silkeborg, care găzduiește din octombrie 2025 cea mai mare colecție din lume de corpuri din mlaștină bine conservate.
Directorul muzeului, Ole Nielsen, a declarat:
„Acestea sunt comori unice, iar faptul că ni s-au încredințat aceste comori de neînlocuit este o expresie a marii încrederi și a bunei colaborări dintre muzeele și țările noastre.”
Expoziția include atât corpuri cu țesuturi moi păstrate, cât și schelete provenite din alte tipuri de mlaștini unde conservarea a fost diferită.
Istoria, rescrisă bucată cu bucată
Cele 60 de corpuri descoperite în Germania nu sunt doar relicve macabre, ci ferestre directe către o lume dispărută.
Ele dezvăluie practici sociale dure, posibile ritualuri și realități brutale ale Epocii Fierului.
Și, poate cel mai important, arată că știința modernă poate răsturna teorii vechi de zeci de ani, demonstrând că istoria nu este niciodată definitivă.
