Listarea la bursă a Complexului Energetic Oltenia revine în centrul atenției, după apariția unui memorandum guvernamental care arată că statul român lua în calcul, încă de anul trecut, pregătirea companiei pentru o ofertă publică de vânzare de acțiuni. Documentul reapare acum în contextul disputei politice dintre vicepremierul Oana Gheorghiu și liderul PSD Sorin Grindeanu privind listarea companiilor de stat.
În documentul oficial, la capitolul dedicat Complexul Energetic Oltenia, se precizează clar că societatea are obligația, asumată prin planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană, de a înstrăina „nu mai puțin de 20% din participația sa” până la finalul anului 2026.
Mai mult, documentul arată că „pot fi demarate procedurile în vederea listării”, fiind necesare avize CSAT și hotărâri de guvern, având în vedere caracterul strategic al companiei.
CEO, companie strategică aflată în plină restructurare
Posibila listare vine într-un moment paradoxal pentru Complexul Energetic Oltenia. Compania traversează cel mai amplu proces de restructurare din istoria sa, început în 2021 și programat să se încheie în 2026.
Dacă în 2021 CEO funcționa cu 12 grupuri energetice pe cărbune, la finalul acestui an ar urma să mai rămână doar trei grupuri energetice, iar și acestea în rezervă de capacitate. Practic, producția pe bază de lignit intră într-o etapă marginală, după decenii în care Oltenia a reprezentat unul dintre pilonii sistemului energetic național.
În paralel, compania a înființat zece societăți de tip SPV împreună cu parteneri precum OMV Petrom, ALRO, și Tinmar Energy, pentru dezvoltarea a opt parcuri fotovoltaice și două centrale pe gaze naturale.
CITEȘTE ȘI: Roșca (Roșiuța): Suntem în pericol să rămânem fără drepturi
Problema este că, deși proiectele trebuiau finalizate în perioada 2023–2026, conform planului de restructurare, lucrările efective nu au început. Astfel, CEO riscă să intre într-o zonă critică: grupurile pe cărbune se închid accelerat, iar capacitățile noi care ar trebui să le înlocuiască există în mare parte doar pe hârtie.
Ce spune documentul despre listare
Fragmentul din memorandum arată că procesul de listare nu este tratat ca o simplă formalitate administrativă. Sunt enumerate etape precum:
- evaluarea financiară și juridică a companiei;
- analiza pieței bursiere și a interesului investitorilor;
- îmbunătățirea raportării financiare;
- modificări în guvernanța corporativă;
- selectarea intermediarilor pentru oferta publică.
Documentul vorbește inclusiv despre testarea pieței și pregătirea unei oferte publice primare de acțiuni.
În același timp, se menționează explicit că listarea CEO ar putea fi luată în considerare „după implementarea Planului de restructurare”, formulare invocată acum de Sorin Grindeanu în apărarea sa.
Dispută politică pe tema companiilor de stat
Scandalul a izbucnit după ce Oana Gheorghiu a publicat fragmente din memorandum și a susținut că mai multe companii de stat, inclusiv Complexul Energetic Oltenia, figurau pe lista societăților propuse pentru listare la bursă.
Vicepremierul a afirmat că documentul demonstra faptul că liderul PSD Sorin Grindeanu avizase anul trecut un proces pe care acum îl critică public.
În replică, Grindeanu a susținut că documentul conținea mai multe etape și liste intermediare, iar forma finală propusă Guvernului includea doar trei companii. Liderul PSD a mai afirmat că, în cazul Complexului Energetic Oltenia, memorandumul prevedea explicit că orice listare ar putea fi analizată doar după implementarea planului de restructurare.
CITEȘTE ȘI: Foștii mineri și energeticieni de la CEO refuză „salariile de supraviețuire”
Totuși, simplul fapt că CEO apare în document arată că statul român nu a abandonat ideea unei listări bursiere, chiar dacă societatea se află într-o transformare radicală și într-un moment extrem de fragil din punct de vedere operațional.
Un semn de întrebare major pentru Oltenia
Pentru regiunea Olteniei, discuția despre listarea CEO vine într-un context economic și social tensionat. Mii de locuri de muncă depind încă direct sau indirect de activitatea companiei, iar întârzierea noilor investiții energetice ridică semne serioase de întrebare privind viitorul economic al zonei.
În timp ce documentele oficiale vorbesc despre „guvernanță corporativă”, „oferte publice” și „interesul investitorilor”, realitatea din teren este că producția pe cărbune se restrânge rapid, iar proiectele care ar trebui să înlocuiască această industrie strategică nu au trecut încă de faza birocratică.
