ADHD este o tulburare de dezvoltare caracterizată printr-un model comportamental format dintr-unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de simptome: inatenție (dificultăți de a rămâne atent, de a rămâne într-o sarcină sau de a fi organizat); hiperactivitate (mișcarea sau deplasarea frecventă, inclusiv în momente nepotrivite, senzația de neliniște sau vorbirea excesivă); impulsivitate (întreruperea, intervenția peste ceilalți sau probleme în a aștepta rândul cuiva).
Este normal ca oamenii să manifeste aceste comportamente uneori. Cu toate acestea, pentru persoanele cu ADHD, comportamentele sunt frecvente, apar în mai multe situații, cum ar fi la școală, acasă, la serviciu sau cu familia și prietenii și afectează semnificativ viața de zi cu zi. E destul de comun în rândul copiilor, dar chiar și așa, există multe idei greșite pe care oameii și le-au format în legătură cu tulburarea și care ajung să afecteze tocmai oamenii diagnosticați cu ea. Mai jos sunt prezentate o parte din ele:
- Toată lumea are puțin ADHD.
Mulți oameni pot avea manifestări comportamentale care pot semăna cu tulburarea, dar nu sunt de intensitatea și frecvența necesară pentru a fi diagnosticați. Este greșită formularea, deoarece minimizează dificultățile reale prin care persoanele cu ADHD trec zilnic. Trebuie amintit că ADHD reprezină o diferență chimică în creier.
- Copiii cu ADHD doar au nevoie de mai multă disciplină
Problemele de disciplină sunt consecințele problemelor de comportament în ADHD la copii, nu cauza. Când copiii cu ADHD încalcă regulile, este de obicei vorba despre faptul că au uitat regulile, nu le apreciază sau le-au neglijat în mod impulsiv în momentul respectiv. E adevărat că unii copii cu ADHD care dezvoltă tulburări de conduită au nevoie de o disciplină mai bună, dar nu de pedepse mai dure sau mai multe.
- Doar băieții pot avea ADHD/ Băieții au simptome mai severe decât fetele
ADHD este mai frecvent diagnosticat la băieți, dar asta se poate datora faptului că au tendința de a prezenta mai des simptome din sfera hiperactivă (și, prin urmare, mai vizibile) ale tulburării. Simptomele sunt adesea diferite la băieți față de fete.
- ADHD este o problemă a copilăriei, care trece odată cu timpul
Pentru majoritatea oamenilor, ADHD este diagnosticat în copilărie, deși simptomele se pot schimba în timp. Unii oameni dobândesc abilități care îi ajută să gestioneze ADHD, astfel încât simptomele lor par mai puțin vizibile. Alți oameni constată că odată ce școala se termină, ADHD-ul lor nu este la fel de proeminent. Dar acestă tulburare nu dispare niciodată complet.
- Tulburarea ADHD este diagnosticată mai des (prea des) în zilele noastre.
Ratele de diagnostic ADHD au crescut în ultimele decenii, indiferent de rasă, sex sau statut socio-economic, dar creșterea este legată de o creștere a gradului de conștientizare și de recunoaștere a simptomelor, nu este vorba despre o supradiagnostcare.
- ADHD este o scuză pentru a fi leneș.
ADHD este într-adevăr o problemă legată de dinamica chimică a creierului și nu este sub control voluntar. Este ușor de înțeles de ce mulți oameni cred că ADHD este doar o scuză pentru lene. Toți cei care suferă de această tulburare au câteva activități sau sarcini în care nu au dificultăți semnificative în exercitarea acelorași funcții care sunt de obicei destul de dificile pentru ei: acordarea de atenție, prioritizarea sarcinilor, începerea, susținerea efortului, gestionarea emoțiilor și păstrarea mai multor lucruri în minte simultan.
Persoanele cu ADHD pot fi leneșe din când în când, ca oricine altcineva, dar aceasta nu este explicația simptomelor lor. Simptomele sunt rezultatul faptului că mesajele neuronale din creierul lor nu sunt transmise în mod eficient, cu excepția cazului în care activitatea sau sarcina este ceva cu adevărat interesant pentru ei, ceva care, din orice motiv, „îi activează”.
