Ioan Manasia, un gorjean care a ajuns la venerabila vârstă de 104 ani, este un veteran de război cu o viață plină de curaj și perseverență. Deși a rămas văduv acum opt ani, el trăiește singur într-o localitate pitorească din Polovragi, o zonă montană, unde își petrece zilele crescând păsări și îngrijind o mică grădină. De asemenea, are o persoană care îl ajută la gospodărie.
Începând cu vârsta de 100 de ani, autoritățile locale au continuat să-l sărbătorească anual, în semn de respect pentru viața sa remarcabilă. Locuitorii din Polovragi îl consideră un exemplu de cumpătare, pe care o atribuie longevității sale.
Povestea sa de viață este marcată de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 20 februarie 1942, Ion Manasia a fost încorporat la Regimentul 4 Grăniceri din Deva, iar după șapte luni de instrucție, a fost repartizat la o companie de grăniceri la Pecica, județul Arad. Aici a ajuns pe front, în zona Nădlac, unde a participat la luptele din perioada în care România s-a alăturat Uniunii Sovietice, în august 1944.
În acea perioadă, trupele maghiare au ocupat Aradul și zonele învecinate, iar Ion Manasia a fost martorul unei acțiuni de fugă și rezistență. „După 23 august 1944, când România s-a alăturat Rusiei, ungurii au trimis un tren blindat pe linia Curtici-Arad și au ocupat Aradul. Am fost anunțați la Pichet, dar cadrele militare nu mai veneau, iar noi, soldații, am rămas singuri. Am părăsit pichetul, am mers spre Pecica și apoi spre Arad, încercând să-l ocolim. Deși nu aveam hrană, am găsit câțiva lubeniți pe câmp și ne-am potolit foamea și setea”, își amintește cu emoție Ioan Manasia.
În timpul conflictului, Ion Manasia a luptat împotriva trupelor maghiare. „Noi am fugit prin porumb, dar căruțele cu căruțași au fost capturate de unguri. Am reușit să ajungem, împreună cu domnul colonel, la Mureș, unde am trecut cu ajutorul unui pod plutitor și am ajuns la Radna. Aici ne-am întâlnit cu trupele Școlii de Subofițeri de Infanterie. Am luptat alături de ei timp de patru-cinci zile, iar după ce rușii au adus două Katiușe, am reușit să spargem frontul inamic și să-i alungăm și din Arad”, povestește veteranul despre acele momente istorice.
Astăzi, la 104 ani, Ion Manasia continuă să fie un simbol al curajului și al rezistenței, iar experiențele sale din timpul războiului sunt o lecție de viață pentru toți cei care au privilegiul de a-l cunoaște.
