Întinderea de 165 de hectare de palmieri, situată în sud-estul Tunisiei și considerată „plămânul” din Gabès, este amenințată de poluare, schimbări climatice și presiune urbană.
Bătrânii din oazele Chenini din sud-estul Tunisiei vorbesc despre „paradisul” lor cu o nostalgie infinită. Până acum aproximativ cincizeci de ani, întinderea de 165 de hectare de palmieri era scăldată în ape cristaline. Cei mai tineri dintre cei aproximativ 22.000 de locuitori ai orașului Chenini-Nahal, orașul adiacent oazei, evocă tații care cultivă cu răbdare piersici, grenade, curmale sau frunze de henna.
Astăzi, oaza – considerată „plămânul Gabèsului” și regiunea sa care se întinde de la coasta mediteraneană până la zonele aride din interior – este amenințată de poluare, încălzire globală și presiune urbană. „Poate dispărea”, avertizează Naïm Abdessalem, 48 de ani, coordonator al Asociației pentru Protejarea Oazei Chenini (ASOC). Palmierii, al căror frunziș formează o umbrelă, creează un microclimat și ne protejează de căldură. Trebuie să salvăm oaza, este vitală.”
În unele locuri, e deja prea târziu. Palmierii sunt morți sau se ofilesc, ca în Ras-el-Oued, la intrarea în oază. Aici, circuitele de irigații – care au fost reabilitate de asociație în 2012 – sunt golite iremediabil. Cei aproximativ 150 de fermieri nu mai pot uda vara așa cum făceau acum treizeci de ani: de acum înainte, trebuie să-și aștepte rândul, uneori până la două luni, înainte de a avea acces la apă.
Curmalii sunt, de asemenea, folosiți abuziv, prin incizie, pentru a extrage seva, destinată consumului în „legmi”, un suc natural apreciat în regiunea Gabès. Un copac poate aduce până la 600 de euro în două luni, potrivit lui Abdessalem, o sumă considerabilă într-o țară în care salariul minim lunar este de 132 de euro – sau 448 de dinari pentru 40 de ore pe săptămână. Dar practica este riscantă. „Dacă tăierea nu este făcută de un profesionist și inima palmierului este lovită, acesta va ucide copacul”, explică el. Fermierii ne distrug moștenirea, palmierii de 50 de ani sau mai mult, doar pentru a face bani în câteva luni. Este o viziune pe termen scurt.”
În 2008, la inițiativa ASOC, guvernul tunisian a depus un dosar la UNESCO pentru a înscrie oaza din regiunea Gabès în Patrimoniul Mondial. Deocamdată, fără succes. „Ne gândim să redepunem un dosar”, spune Naïm Abdessalem. „Vom face tot posibilul să salvăm oaza.”
