Pe 27 iulie, într-un decor mai degrabă pitoresc decât diplomatic — domeniul Turnberry din Scoția, deținut de Donald Trump — a fost anunțat un așa-zis acord comercial între Statele Unite și Uniunea Europeană. Președintele american și Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, au prezentat cu emfază cifre ambițioase și promisiuni spectaculoase, deși realitatea juridică a „compromisului” rămâne, cel puțin deocamdată, inexistentă. Informațiile sunt relatate de Le Monde.
Fapte, nu foi
Conferința de presă s-a desfășurat într-un mod neobișnuit: în timp ce delegația UE era echipată cu dosare și note oficiale, Trump a prezentat o foaie scrisă cu caractere mari, pe care a împăturit-o și a băgat-o în buzunarul sacoului. Nicio formă scrisă a acordului nu a fost făcută publică.
În lipsa unui document oficial, au rămas doar declarațiile verbale: Europa ar urma să importe energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari în trei ani, iar majoritatea exporturilor europene către SUA vor fi taxate cu 15%, cu unele excepții. Alte promisiuni includ investiții europene în economia americană de peste 600 de miliarde de euro.
Cifre mari, detalii mici
Declarațiile au ridicat mai multe semne de întrebare decât au oferit răspunsuri. De exemplu, în 2024, UE a importat produse energetice americane în valoare de doar 70 de miliarde de dolari. A atinge pragul de 750 de miliarde în trei ani implică o creștere de peste 1000%. „Este improbabil, din motive care țin atât de ofertă, cât și de cerere”, spune Simone Tagliapietra, analist al institutului Bruegel din Bruxelles.
Nici în privința taxelor vamale nu e clar ce produse vor fi exceptate. Ursula von der Leyen a menționat vag „anumite substanțe chimice”, „medicamente generice” și „produse agricole”, dar fără detalii. Nu se știe nici dacă vinurile europene vor beneficia de tratament preferențial sau dacă oțelul și aluminiul vor fi scutite de suprataxele actuale de 50%.
Acord… sau doar o strategie?
Această abordare, bazată pe declarații fără acoperire juridică, este tipică pentru Donald Trump, care a mai „negociat” în trecut astfel de înțelegeri simbolice cu Regatul Unit sau Japonia — fără ca acestea să se concretizeze.
Potrivit Comisiei Europene, o declarație comună scrisă ar putea apărea până la 1 august, dar și aceasta ar urma să fie neobligatorie din punct de vedere juridic. Pentru ca orice acord să fie pus în aplicare, vor fi necesare noi negocieri și, eventual, aprobarea majorității calificate a statelor membre ale UE. O sarcină care, în funcție de reacția Franței sau a altor mari economii europene, s-ar putea dovedi extrem de dificilă.
O ecuație cu prea multe necunoscute
În lipsa unui cadru legal clar, ceea ce a fost anunțat la Turnberry rămâne un exercițiu de PR geopolitic, menit mai degrabă să ofere o imagine de forță și cooperare decât să genereze efecte reale pe termen scurt. Uniunea Europeană, cu toată retorica sa diplomatică, pare prinsă într-un joc în care regulile le stabilește unilateral un fost om de afaceri.
