Nemulțumirile în rândul salariaților Complexului Energetic Oltenia ating un nou nivel, pe fondul pierderii unor drepturi salariale, al condițiilor tot mai grele de muncă și al lipsei acute de personal. În acest context, liderii sindicali sunt acuzați direct de pasivitate și lipsă de transparență, de către propriii membri.
Nicolae Mitea, angajat al Carierei Miniere Roșia, critică dur activitatea inspectorilor sociali și a liderilor de sindicat, pe care îi acuză că nu comunică nimic din discuțiile cu administrația, pentru că beneficiază în continuare de un spor de confidențialitate de 5%.
„Inspectorii sociali încă mai au sporul de 5% de tăcut din gură. Oricum tac și nu mai trebuie spor pentru asta. Noi nu știm când se întâlnesc, dacă discută, ce se discută. Sunt probleme curente pentru fiecare salariat și probleme generale, legate de economia la fondul de salarii, posibile creșteri de venituri, ce ne așteaptă anul viitor. Se mai pune ceva la salariu, la bonurile de masă? Absolut nimic. Ce rost are să mai consume bani din buget să tacă ei, pentru că tac și pe gratis”, a declarat Nicolae Mitea.
Criticile vin într-un an în care salariații CEO au pierdut drepturi importante, printre care voucherul de vacanță în valoare de 3.000 de lei, în timp ce volumul de muncă a crescut semnificativ din cauza deficitului de mii de angajați. În cariere, oamenii lucrează mult sub normativ, fiind nevoiți să acopere lipsa de personal, în condiții tot mai dificile.
Situația este agravată de starea infrastructurii din perimetrele miniere. În această perioadă ploioasă, noroiul din cariere face munca aproape imposibilă, din cauza lipsei drumurilor de acces, o problemă cunoscută de ani de zile, dar ignorată. În plus, utilajele sunt uzate fizic și moral, iar fiecare zi de lucru se transformă într-un risc real pentru siguranța angajaților.
În timp ce minerii și energeticienii se confruntă cu pericole constante, salarii incerte și drepturi tăiate, sindicatele sunt percepute tot mai mult ca structuri rupte de realitatea din teren, incapabile sau neinteresate să apere interesele celor pe care ar trebui să îi reprezinte.
Lipsa de reacție, de informare și de presiune publică din partea liderilor sindicali alimentează frustrările din rândul salariaților, care se întreabă tot mai des ce rol mai au sindicatele într-o companie aflată în declin, dar în care munca se face la limita suportabilului.













