Arganul, cunoscut drept „aur lichid” datorită valorii sale ridicate în industria cosmeticelor și alimentară, este astăzi în centrul unei crize ecologice și sociale care riscă să afecteze ireversibil ecosistemele din sud-vestul Marocului.
În urmă cu doar câteva decenii, producția anuală de ulei de argan era de aproximativ 2.500 de tone. În 2022, însă, cifra a crescut la peste 17.800 de tone, iar valoarea de piață a depășit un miliard de dolari, potrivit datelor AP. Cererea globală — alimentată de marile branduri internaționale precum L’Oréal, Estée Lauder sau Unilever — a dus la o suprasolicitare a resurselor, în paralel cu o criză climatică acutizată în regiune.
Seceta și pierderea ecosistemului tradițional
Terenurile cu argan care se întindeau altădată pe 14.000 de kilometri pătrați au fost reduse la aproape jumătate în ultimele decenii. Asta în condițiile în care arganul (Argania spinosa) este o specie endemică Marocului și una dintre cele mai rezistente la secetă din lume. Supraviețuiește cu doar 120 de milimetri de ploaie pe an și produce fructe la circa 200-240 mm, dar intensificarea valurilor de căldură, reducerea precipitațiilor și degradarea solului pun în pericol capacitatea pădurilor de argan de a se regenera.
Fermierii locali se confruntă cu realități tot mai dure: în unele zone, pomii bătrâni nu mai înmuguresc, iar lăstarii tineri sunt devorați de capre înainte să apuce să crească. În trecut, comunitățile rurale pășteau cu moderație animalele și gestionau pădurea în mod tradițional. Acum, presiunea economică și turismul agravant (cu turiști care fotografiază caprele urcate în pomi) au dezechilibrat acest echilibru fragil.
Exploatarea umană: cooperativa câștigă puțin, companiile globale profită
În cooperativele de prelucrare, femeile extrag manual uleiul din sâmburii de argan – un proces laborios care durează ore întregi pentru a produce o cantitate mică. În timp ce o sticlă de ulei de argan se vinde în Europa sau SUA la prețuri care depășesc 30–40 de dolari, femeile din Smimou sau Essaouira primesc în jur de 3 dolari pe kilogram de ulei. Această diferență masivă reflectă dezechilibrul puterii în lanțul comercial, unde intermediarii și exportatorii preiau cea mai mare parte din profit.
Poveștile locale sunt elocvente: Hafida El Hantati, membră a unei cooperative locale, povestește cum generațiile tinere refuză să mai continue această muncă, iar lipsa accesului la piețe și infrastructură modernă le forțează să accepte prețuri mici pentru a face rost de bani imediat. În multe cazuri, cooperativa este nevoită să vândă înainte de a putea stoca sau negocia prețuri mai bune. Autoritățile marocane au anunțat pentru 2026 planuri de construire a unor centre de depozitare și prelucrare mai eficiente, dar până acum, aceste inițiative nu au reușit să tempereze dezechilibrul economic.
Regenerare cu pași mici: soluții locale și internaționale
În fața declinului, au fost lansate mai multe programe de replantare și conservare. ONG-uri precum High Atlas Foundation colaborează cu guvernul marocan și comunitățile locale pentru a cultiva arbori de argan în sisteme agro-silvice, alături de plante precum caperele, care conservă umiditatea solului și contribuie la fertilizare. De asemenea, unele proiecte introduc metode semi-mecanizate de extracție care păstrează locurile de muncă și sporesc eficiența fără a înlocui complet forța de muncă locală.
Pe plan internațional, în 2021, ONU a declarat ziua de 10 mai drept „Ziua Internațională a Arganiei”, un gest simbolic care recunoaște nu doar valoarea economică a arganului, ci și importanța sa culturală, ecologică și socială pentru Maroc și nu numai.
Femeile Berbere, în centrul unui model sustenabil
În ciuda dificultăților, cooperativele formate din femei rămân un pilon important al rezilienței locale. În regiuni precum Tamanar sau Ait Baha, aceste structuri au oferit nu doar venituri stabile, ci și un spațiu de emancipare economică și socială. Într-o societate în care oportunitățile pentru femeile din mediul rural sunt limitate, implicarea în economia arganului a contribuit la educație, independență și o mai bună integrare în procesul decizional comunitar.
Organizații precum Agrimaroc, ArganCare sau Kahina Giving Beauty sprijină aceste inițiative prin comerț echitabil, investiții în infrastructură și traininguri pentru valorificarea locală a produsului. Totuși, astfel de exemple rămân minoritare în raport cu presiunea constantă a pieței globale.
Un viitor nesigur pentru aurul lichid
Fără politici coerente de conservare, sprijin economic real pentru cooperative și o reglementare mai strictă a lanțului comercial, arganul riscă să devină o victimă a propriului succes. Peisajele aride ale Marocului pot pierde nu doar o resursă economică esențială, ci și un simbol identitar vechi de secole. „Dacă tinerii nu mai văd niciun viitor aici, iar copacii nu mai cresc, ce ne mai rămâne?”, întreabă retoric Fatma Mnir, într-o zi toridă de vară, privind o pădure de argan îmbătrânită și epuizată.
Pentru moment, cererea mondială pentru acest elixir al frumuseții pare de neoprit. Însă adevărata frumusețe a arganului nu stă în ambalajele strălucitoare, ci în echilibrul delicat dintre natură, tradiție și comunitate – un echilibru pe care lumea modernă riscă să-l rupă iremediabil.
