O societate aparținând familiei fostului deputat liberal și fost ministru al Finanțelor, Dan Vîlceanu, a obținut o finanțare de 5 milioane de euro prin Programul Tranziție Justă, însă a renunțat ulterior la implementarea proiectului. Motivul invocat: condițiile stricte privind angajarea personalului, considerate dificil sau imposibil de îndeplinit.
Declarațiile au fost făcute chiar de Vîlceanu, care a explicat că proiectul a fost accesat inițial de tatăl său, iar după încheierea mandatului parlamentar s-a implicat direct în gestionarea acestuia.
„Tatăl meu a accesat programul de Tranziție Justă. A făcut un proiect și eu când m-am întors din Parlament la firmă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă ocup de acest proiect. Este foarte complicat de gestionat în România un proiect pe fonduri europene din cauza birocrației”, a declarat Dan Vîlceanu.
Ce presupune, de fapt, Programul Tranziție Justă pentru Gorj
Programul de Tranziție Justă este un mecanism european destinat regiunilor puternic dependente de industria cărbunelui, precum județul Gorj, afectat de restructurarea complexurilor energetice pe bază de lignit.
Scopul programului este:
- crearea de locuri de muncă alternative pentru foștii mineri și energeticieni,
- sprijinirea IMM-urilor și investițiilor private,
- diversificarea economiei locale,
- reducerea impactului social al închiderii minelor și grupurilor energetice.
Practic, banii europeni vin cu o condiție esențială: locurile de muncă nou create trebuie să ajungă cu prioritate la persoanele afectate de tranziția energetică și la categorii vulnerabile.
Problema celor 16 angajări
În cazul proiectului familiei Vîlceanu, finanțarea impunea angajarea a 16 persoane. Însă structura acestora era strict reglementată:
- 40% din total trebuiau să provină dintr-o categorie vulnerabilă, cu criterii clar stabilite;
- alți 40% dintr-o altă categorie specifică de șomeri;
- doar 20% puteau fi șomeri „obișnuiți”.
„Când te apuci efectiv de proiect observi exact ce ai semnat. Era problema că nu puteam să-i găsim pe acești șomeri care să se încadreze în criteriile respective”, a explicat fostul ministru.
Potrivit acestuia, chiar și în situația în care ar fi prezentat documente de la agenția de șomaj care să ateste că a încercat să găsească persoane eligibile, autoritatea de management nu ar fi acceptat justificarea.
„Am întrebat ce se întâmplă dacă nu găsesc și nu pot angaja aceste categorii de șomeri, iar ei mi-au spus că trebuie să returnez toți banii”, a mai spus Vîlceanu.
În aceste condiții, compania a decis să renunțe la finanțarea de 5 milioane de euro.
Birocrație excesivă sau reguli necesare?
Cazul ridică o dezbatere mai amplă: sunt condițiile prea rigide și dificil de aplicat în realitatea locală sau tocmai acestea reprezintă garanția că fondurile europene ajung la cei pentru care au fost create?
Într-un județ precum Gorj, unde restructurarea energetică a generat mii de disponibilizări, Programul Tranziție Justă ar trebui să funcționeze ca un colac de salvare economică. Însă experiența relatată de fostul ministru sugerează că, între obiectivele teoretice și implementarea practică, există un decalaj semnificativ.
Rămâne de văzut dacă situația este un caz izolat sau un simptom al unor probleme mai largi în absorbția fondurilor destinate tranziției economice a regiunii.
