Uniunea Europeană (UE) a fost creată cu scopul de a promova stabilitatea și prosperitatea în Europa, iar în acest sens, securitatea și apărarea au fost, de asemenea, teme importante. Cu toate acestea, în ciuda mai multor încercări de-a lungul decadelor, nu există încă o armată europeană comună. De ce? Care sunt motivele și ce costuri ar implica crearea unei astfel de structuri?
Începuturile ideii unei armate europene datează de la începutul războiului rece, când Europa căuta să își consolideze securitatea în fața amenințării din partea Uniunii Sovietice. Printre cele mai semnificative încercări se numără Proiectul Comunității de Apărare Europeană (CDE) din 1952. CDE a fost un plan de creare a unei armate comune, dar a fost abandonat în 1954 din cauza opoziției Franței, care temea pierderea suveranității naționale.
Un alt moment important a fost crearea Politicii de Securitate și Apărare Comună (PSAC) în cadrul Tratatului de la Maastricht din 1992, care a pus bazele unei cooperări mai strânse în domeniul apărării, fără însă a înființa o armată europeană unitară. În ciuda acestor inițiative, nu s-a ajuns la un consens privind crearea unei forțe armate europene integrate.
Una dintre principalele bariere în calea creării unei armate europene este rezistența politică a statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare stat membru are propriile priorități și viziuni privind securitatea și apărarea. Multe țări sunt foarte atașate de suveranitatea națională și nu sunt dispuse să cedeze controlul asupra propriilor forțe armate unei structuri supranaționale.
De asemenea, există temeri că o armată europeană ar putea dilua relațiile de apărare deja existente, cum ar fi cele cu NATO, organizație în care majoritatea statelor UE sunt membre. Relațiile transatlantice sunt extrem de importante pentru securitatea europeană, iar unele țări europene sunt preocupate că o armată europeană ar putea submina legăturile cu SUA.
Crearea unei armate europene ar presupune un cost semnificativ. Asta include cheltuieli legate de dotarea cu echipamente militare moderne, formarea și întreținerea personalului, și crearea unui comandament integrat. De asemenea, ar necesita coordonare între multiplele structuri de apărare naționale deja existente, ceea ce poate duce la dublarea resurselor și la o gestionare mai complexă a bugetului.
Mai mult decât atât, integrarea completă a forțelor armate ale statelor membre UE ar însemna un proces de armonizare a doctrinei de apărare, a procedurilor și a tehnologiilor, ceea ce poate fi dificil având în vedere diferențele existente între armatele statelor europene.
Decizia de a înființa o armată europeană ar necesita consensul tuturor statelor membre UE. Acest lucru ar implica modificări majore ale tratatelor Uniunii Europene, inclusiv a Tratatului de la Lisabona și a altor reglementări legate de securitate și apărare. De asemenea, o astfel de decizie ar trebui aprobată de către toate parlamentele naționale, având în vedere implicațiile semnificative pentru politica externă și internă a fiecărui stat membru.
Uniunea Europeană are un cadru de decizie în domeniul apărării prin Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC), dar acest cadru nu include o armată permanentă, ci mai degrabă cooperare între statele membre, inclusiv prin misiuni de gestionare a crizelor. În prezent, Comisia Europeană și Parlamentul European pot influența deciziile de apărare, dar, la nivel de politici de apărare și securitate, majoritatea deciziilor se iau la nivel interguvernamental, prin consimțământul statelor membre.
Chiar dacă nu se va crea o armată europeană unică, integrarea în domeniul apărării ar putea să crească, oferind un răspuns mai eficient la crizele internaționale.
