VICEPREȘEDINTELE JD VANCE: Ei bine, mulțumesc și mulțumiri tuturor delegaților adunați, personalităților și profesioniștilor din media, și mulțumiri în mod special gazdei Conferinței de Securitate de la München pentru organizarea unui eveniment atât de incredibil.
Suntem, desigur, încântați să fim aici, fericiți să fim aici, și unul dintre lucrurile despre care am vrut să vorbesc astăzi sunt, desigur, valorile noastre comune, și, știți, este grozav să fiu din nou în Germania, așa cum ați auzit mai devreme.
Am fost aici anul trecut în calitate de senator al Statelor Unite, l-am văzut pe ministrul de externe David Lammy și am glumit că amândoi anul trecut aveam alte funcții decât avem acum, dar acum este timpul ca toate țările noastre, pentru toți cei care am avut norocul să primim puterea politică din partea popoarelor noastre, să o folosim cu înțelepciune pentru a le îmbunătăți viețile, și vreau să spun că am avut norocul, în timpul petrecut aici, să petrec ceva timp și în afara zidurilor acestei conferințe în ultimele 24 de ore, și am fost foarte impresionat de ospitalitatea oamenilor, chiar și, desigur, în timp ce sunt afectați de atacul oribil de ieri.
Prima dată când am fost la München a fost alături de soția mea, de fapt, care este aici cu mine astăzi într-o călătorie personală, și întotdeauna am iubit orașul München și întotdeauna am iubit oamenii de aici, și vreau doar să spun că suntem foarte emoționați, iar gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de München și de toți cei afectați de răul adus acestei comunități frumoase. Ne gândim la voi, ne rugăm pentru voi și, cu siguranță, vă susținem în zilele și săptămânile ce urmează.
Preocupări de Securitate și Valorile Europene
Sper că acesta nu este ultimul moment în care primesc aplauze, dar ne adunăm la această conferință, desigur, pentru a discuta despre securitate, și de obicei ne referim la amenințările la adresa securității externe. Văd aici mulți lideri militari de seamă, dar, în timp ce administrația Trump este foarte preocupată de securitatea europeană și crede că putem ajunge la o înțelegere rezonabilă între Rusia și Ucraina, credem, de asemenea, că este important ca Europa să facă pași mari în anii următori pentru a-și asigura propria apărare.
Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii.
Am fost surprins că un fost comisar european a apărut recent la televizor și părea încântat că guvernul român tocmai anulase un întreg scrutin. A avertizat că, dacă lucrurile nu decurg conform planului, același lucru s-ar putea întâmpla și în Germania.
Aceste declarații nepăsătoare sunt șocante pentru urechile americane. Ani de zile ni s-a spus că tot ceea ce finanțăm și susținem se face în numele valorilor noastre democratice comune. Totul, de la politica noastră privind Ucraina până la cenzura digitală, este prezentat ca o apărare a democrației.
Dar când vedem instanțe europene care anulează alegeri și oficiali de rang înalt care amenință să anuleze altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne menținem la un standard suficient de ridicat. Și spun „ne” pentru că cred cu tărie că suntem în aceeași echipă. Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valorile democratice, trebuie să le trăim.
Lecții din Războiul Rece
În memoria vie a multora dintre voi, Războiul Rece a poziționat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice pe acest continent. Și gândiți-vă la partea din acel conflict care cenzura disidenții, închidea biserici, anula alegeri. Erau ei „băieții buni”? Cu siguranță nu.
Din fericire, au pierdut Războiul Rece. Au pierdut pentru că nu au prețuit și nu au respectat binecuvântările extraordinare ale libertății: libertatea de a surprinde, de a greși, de a inventa, de a construi. Se pare că nu poți impune inovația sau creativitatea, așa cum nu poți obliga oamenii ce să gândească, să simtă sau să creadă.
Credem că aceste lucruri sunt, cu siguranță, legate. Din păcate, când privesc Europa de astăzi, nu este întotdeauna clar ce s-a întâmplat cu unii dintre câștigătorii Războiului Rece. Mă uit spre Bruxelles, unde comisarii UE avertizează cetățenii că intenționează să închidă rețelele sociale în perioade de tulburări civile, de îndată ce observă ceea ce ei consideră a fi „conținut instigator la ură”. Mă uit la propria mea țară, unde poliția a efectuat percheziții împotriva cetățenilor suspectați că au postat comentarii antifeministe online, ca parte a unei „zile de acțiune” împotriva misoginiei pe internet.
Mă uit spre Suedia, unde, acum două săptămâni, guvernul a condamnat un activist creștin pentru participarea la arderea unui Coran, eveniment care a dus la uciderea prietenului său. Așa cum judecătorul din acel caz a remarcat cu răceală, legile Suediei, menite să protejeze libertatea de exprimare, nu oferă, citez, „un permis gratuit pentru a spune sau a face orice fără riscul de a ofensa grupul care împărtășește acea credință”.
Îngrijorări privind libertatea religioasă în Marea Britanie
Și poate cel mai îngrijorător este că mă uit spre prietenii noștri dragi din Regatul Unit, unde regresul în ceea ce privește drepturile de conștiință a pus în pericol libertățile fundamentale ale britanicilor religioși.
În urmă cu puțin peste doi ani, guvernul britanic l-a acuzat pe Adam Smith-Connor, un kinetoterapeut de 51 de ani și veteran al armatei, de o „crimă odioasă”: faptul că stătea la 50 de metri de o clinică de avort și se ruga în tăcere, timp de trei minute.
Nu obstrucționa pe nimeni, nu interacționa cu nimeni – doar se ruga în tăcere, singur. Când polițiștii britanici l-au observat și l-au întrebat pentru ce se roagă, Adam a răspuns simplu că se ruga pentru fiul său nenăscut, pe care el și fosta sa iubită l-au avortat cu ani în urmă.
Ofițerii nu s-au lăsat impresionați. Adam a fost găsit vinovat de încălcarea noii legi a zonelor-tampon, care interzice rugăciunea tăcută și alte acțiuni care ar putea influența decizia cuiva în perimetrul de 200 de metri din jurul unei clinici de avort. A fost condamnat să plătească mii de lire sterline drept cheltuieli legale.
Aș vrea să pot spune că a fost o întâmplare izolată, un exemplu bizar de aplicare greșită a unei legi prost scrise.
Dar nu. În octombrie anul trecut, guvernul scoțian a început să trimită scrisori cetățenilor care locuiesc în aceste „zone de acces sigur”, avertizându-i că până și rugăciunea tăcută în propria casă ar putea constitui o infracțiune. Evident, guvernul i-a îndemnat pe cetățeni să-și denunțe vecinii suspectați de „crimă de gândire”. În Marea Britanie și în întreaga Europă, libertatea de exprimare, mă tem, este în retragere.
Cenzura în Statele Unite
Și, în spiritul ironiei, dar și al adevărului, trebuie să recunosc că uneori cele mai zgomotoase apeluri pentru cenzură nu vin din Europa, ci chiar din propria mea țară, unde administrația anterioară a exercitat presiuni asupra companiilor de social media pentru a cenzura așa-numitele „dezinformări”.
De exemplu, ideea că virusul SARS-CoV-2 ar fi provenit dintr-un laborator din China a fost considerată „dezinformare”, deși s-a dovedit ulterior o ipoteză plauzibilă.
Așa că vin aici nu doar cu o observație, ci și cu o ofertă. Așa cum administrația Biden a încercat cu disperare să reducă la tăcere vocile incomode, administrația Trump va face exact opusul. La Washington, avem un nou șerif în oraș, și sub conducerea lui Donald Trump, chiar dacă nu suntem de acord cu opiniile voastre, vom lupta pentru dreptul vostru de a le exprima în spațiul public.
Anularea alegerilor în România
Și, desigur, ajungem la punctul în care situația a devenit atât de gravă încât, în decembrie, România a anulat direct rezultatul alegerilor prezidențiale, pe baza unor suspiciuni neclare formulate de o agenție de informații, sub presiunea masivă a vecinilor europeni.
Argumentul a fost că alegerile au fost influențate de dezinformarea rusă. Dar le-aș cere prietenilor europeni să aibă o perspectivă mai largă. Dacă o democrație poate fi distrusă de câteva sute de mii de dolari cheltuiți pe reclame online, atunci nu era o democrație solidă de la bun început.
Eu cred, dimpotrivă, că democrațiile voastre sunt mult mai reziliente decât se teme unii și că, lăsând cetățenii să-și exprime liber opiniile, nu veți face decât să le întăriți.
Cheltuielile de apărare și securitatea europeană
Aceasta este, desigur, o conferință de securitate, iar subiectul principal este creșterea cheltuielilor pentru apărare în anii următori. Președintele Trump a fost clar: Europa trebuie să-și asume un rol mai mare în securitatea continentului, în timp ce America se concentrează pe alte regiuni periclitate ale lumii.
Dar vă întreb: cum putem discuta despre bugete de apărare, când nu știm exact ce anume vrem să apărăm? Am auzit multe despre pericolele de care trebuie să vă protejați, dar mai puțin despre ce anume doriți să apărați.
Nu putem construi o securitate reală dacă ne temem de propriile noastre voci, opinii și conștiințe. Europa se confruntă cu multe provocări, dar criza principală este una de natură internă: teama de propriul electorat.
Provocarea migrației în masă
Dintre toate problemele urgente cu care vă confruntați, cred că niciuna nu este mai presantă decât migrația în masă. Astăzi, aproape unul din cinci locuitori ai acestei țări s-a născut în afara granițelor ei – un nivel istoric. Numărul migranților din afara UE care au intrat în blocul comunitar s-a dublat între 2021 și 2022 și a continuat să crească.
Această situație nu a apărut din senin, ci este rezultatul unor decizii deliberate luate de politicieni din întreaga Europă de-a lungul unui deceniu.
În final, vreau să subliniez: democrația are nevoie de mandate solide, obținute în urma unei dezbateri reale și libere. Nu putem obține aceste mandate cenzurându-ne opoziția, arestându-i liderii sau ignorând voința cetățenilor cu privire la cine are dreptul de a face parte din comunitatea noastră.
Europa are nevoie de încredere în propriii săi cetățeni, iar noi, americanii, vom fi alături de voi în această luptă pentru libertate.
Și, desigur, nu pot să menționez acest subiect fără să mă gândesc la victimele îngrozitoare care au avut o frumoasă zi de iarnă în München ruinată. Gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de ei și vor rămâne alături de ei.
Dar de ce s-a întâmplat asta? Este o poveste teribilă, dar una pe care am auzit-o mult prea des în Europa și, din păcate, și de prea multe ori în Statele Unite. Un solicitant de azil, adesea un tânăr în jur de 20 și ceva de ani, deja cunoscut de poliție, lovește o mulțime cu o mașină și distruge o comunitate.
De câte ori trebuie să mai suferim astfel de tragedii înainte să schimbăm direcția și să ne ducem civilizația comună pe un alt drum? Niciun alegător din această parte a lumii nu a votat pentru deschiderea porților în fața a milioane de imigranți neverificați.
Dar știți pentru ce au votat? În Anglia, au votat pentru Brexit. Fie că suntem de acord sau nu, asta au votat. Și din ce în ce mai mult, în toată Europa, oamenii votează pentru lideri politici care promit să oprească migrația scăpată de sub control.
Acum, eu sunt de acord cu multe dintre aceste preocupări, dar nu trebuie să fiți și voi. Cred doar că oamenii țin la casele lor, la visele lor, la siguranța lor și la capacitatea de a-și întreține copiii.
Și sunt inteligenți. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în scurta mea experiență politică. Contrar a ceea ce ați putea auzi de la câțiva oameni, câteva văi mai încolo, la Davos, cetățenii țărilor noastre nu se consideră niște „animale educate” sau niște rotițe interschimbabile în economia globală.
Și nu e deloc surprinzător că nu vor să fie mutați dintr-un loc în altul sau ignorați constant de către liderii lor. Esența democrației este să dezbatem aceste mari întrebări prin vot. Să respingi oamenii, să le respingi preocupările sau, și mai rău, să închizi instituții media, să anulezi alegeri sau să excluzi oamenii din procesul politic nu protejează nimic. Dimpotrivă, este cel mai sigur mod de a distruge democrația.
A spune ceea ce gândești și a-ți exprima opiniile nu înseamnă „interferență electorală”, chiar dacă opiniile provin din afara țării tale și chiar dacă acele persoane sunt influente. Și credeți-mă, spun asta cu umor: dacă democrația americană a supraviețuit zece ani de mustrări din partea Gretei Thunberg, și voi puteți supraviețui câteva luni de declarații ale lui Elon Musk.
Importanța de a asculta vocea poporului
Dar nici o democrație – fie că vorbim de America, Germania sau Europa – nu va supraviețui dacă le spune milioane de cetățeni că gândurile și preocupările lor, aspirațiile și rugămințile lor pentru o viață mai bună sunt „nevalide” sau „nedemne” de a fi luate în considerare. Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea poporului contează. Nu există compromisuri aici: fie respecți acest principiu, fie nu.
Europenii – oamenii – au o voce. Liderii europeni au o alegere. Și eu cred cu tărie că nu trebuie să ne fie teamă de viitor. Putem să acceptăm ceea ce ne spun cetățenii noștri, chiar și atunci când este surprinzător sau când nu suntem de acord.
Iar dacă vom face acest lucru, vom putea privi viitorul cu încredere, știind că națiunea este alături de noi. Pentru mine, aceasta este adevărata „magie” a democrației. Nu constă în clădirile de piatră sau în hotelurile luxoase, nici măcar în marile instituții pe care le-am construit împreună ca societate. Să crezi în democrație înseamnă să înțelegi că fiecare cetățean are înțelepciune și o voce care merită ascultată.
Dacă vom refuza să ascultăm această voce, chiar și cele mai mari realizări ale noastre vor fi lipsite de valoare. Așa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, unul dintre cei mai remarcabili susținători ai democrației de pe acest continent și nu numai: „Nu vă fie teamă.”
Nu trebuie să ne temem de cetățenii noștri, chiar și atunci când opiniile lor sunt diferite de ale liderilor.
Vă mulțumesc tuturor.
Mult succes! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
