Președintele turc, Tayyip Erdogan, pare să fi atins un vârf al influenței sale internaționale, având un rol esențial în organizarea primelor discuții directe între Rusia și Ucraina după trei ani de pauză. Evenimentul se va desfășura joi, la Istanbul, la doar câteva zile după ce Erdogan a reușit să destrame Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), un inamic militant de lungă durată al regimului său.
Într-un context geopolitic în continuă schimbare, Turcia sub conducerea lui Erdogan a devenit un jucător tot mai influent în stabilizarea Europei de Est și a Orientului Mijlociu, cu Erdogan primind recunoaștere din partea liderilor internaționali, inclusiv președintele american Donald Trump, care l-a lăudat pentru abordarea sa echilibrată în relațiile internaționale. Totuși, acasă, momentul politic e mai complex. Mulți din Turcia se tem că Erdogan ar putea folosi discuțiile de pace pentru a-și consolida poziția internă, în timp ce opoziția denunță ceea ce consideră a fi o represiune politică.
Arestarea principalului rival al lui Erdogan, primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, și procesul său de încarcerare au stârnit valuri de proteste masive. Aceste mișcări au fost interpretate de criticii regimului ca o încercare de a elimina opoziția politică printr-o „represiune legală” și antidemocratică. Cu toate acestea, Erdogan pare să acționeze conform unui model de distragere a atenției interne, având un istoric de a-și proiecta puterea în afaceri externe în momentele de criză internă.
Una dintre cele mai recente realizări ale președintelui turc este succesul în fața PKK, care a anunțat săptămâna trecută desființarea și dezarmarea grupului militant, punând capăt unei insurgențe de 40 de ani care a dus la pierderea a peste 40.000 de vieți. În ciuda criticilor internaționale, Erdogan speră să transforme acest moment într-un punct de cotitură pentru politica sa internă și să câștige sprijinul etnicilor kurzi din Turcia, care ar putea fi esențiali pentru orice modificare a constituției, ce ar extinde durata mandatului său dincolo de 2028.
Desigur, influența lui Erdogan pe plan internațional continuă să crească, în special în ceea ce privește conflictul din Siria, unde Turcia a susținut rebelii care l-au înlăturat pe fostul președinte Bashar al-Assad, consolidându-și astfel prezența în regiune. Însă, relațiile internaționale ale Turciei sunt adesea o sabie cu două tăișuri, având în vedere că Ankara a reușit să păstreze o poziție neutră între Moscova și Occident, o politică echilibrată care i-a adus critici și laude deopotrivă.
În ceea ce privește viitorul discuțiilor de pace, Erdogan va continua să joace un rol important. Cu Rusia și Ucraina la masa negocierilor, iar susținerea internațională pentru medierea sa fiind tot mai vizibilă, viitorul geostrategic al Turciei pare promițător. În ciuda acestei poziții de forță, însă, întrebările legate de direcția internă a Turciei și de consolidarea puterii lui Erdogan rămân o temă centrală în dezbaterile politice din țară.
