Germanii resimt din plin efectele războiului din Ucraina și ale tranziției energetice. După ce Germania a renunțat la gazul rusesc, facturile la încălzire s-au triplat în doar trei ani, transformând confortul termic într-un lux pentru tot mai multe gospodării.
Un exemplu concret este oferit de Euronews: Fernando, un educator venezuelean de 42 de ani, care locuiește la Berlin, spune că taxa lunară pentru încălzirea apartamentului său a crescut de la 140 la 390 de euro, adică de aproape trei ori.
„Criza energetică a schimbat totul. Înainte de război, facturile erau suportabile. Acum, mulți oameni sunt forțați să facă economii serioase pentru a-și permite căldura în lunile de iarnă”, a povestit Fernando.
În Germania, taxele de încălzire sunt de obicei incluse în chirie ca o estimare lunară, iar ajustările anuale provoacă adesea „șocuri financiare” pentru chiriași. Conform datelor Eurostat, 13% dintre gospodăriile germane cheltuiesc peste 40% din veniturile lunare pentru locuință – un procent semnificativ mai mare decât media europeană.
Asociația Administratorilor de Proprietăți estimează că, în 2025, încălzirea pe gaz pentru un apartament de 70 de metri pătrați va costa aproximativ 1.180 de euro pe an, în creștere cu 15% față de 2024. În plus, analiza companiei Techem, bazată pe 100.000 de locuințe, arată că costurile de încălzire au urcat cu 82% față de 2021 – un record al ultimilor patru ani.
De la gazul rusesc la gazul norvegian – o tranziție scumpă
Înainte de invazia Ucrainei, Rusia asigura 55% din importurile de gaze ale Germaniei, prin conducte care garantau stabilitate și costuri reduse. După 2022, Germania a fost forțată să își refacă complet lanțul energetic.
„Gazul a devenit mai scump pentru că venea în principal prin conducte, iar apoi am intrat într-o situație de criză”, explică Andreas Fischer, economist în domeniul energiei la Institutul Economiei Germane (IW).
Astăzi, Norvegia a devenit principalul furnizor de gaz pentru Germania (48%), urmată de Olanda (25%) și Belgia (18%). Dar noua dependență vine cu prețul ridicat al gazului natural lichefiat (GNL), mult mai costisitor decât transportul prin conducte.
Fischer avertizează că „nu ne putem aștepta ca încălzirea să devină mai ieftină prea curând”, întrucât majoritatea gospodăriilor germane folosesc încă sisteme pe gaz și sunt astfel vulnerabile la fluctuațiile prețurilor globale.
Criza energetică din Germania devine astfel o lecție dureroasă despre costurile tranziției de la dependența de gazul rusesc la independența energetică europeană – o tranziție necesară, dar extrem de scumpă pentru cetățenii de rând.
