Gorgona Scalo, singura insulă-închisoare din Italia, este un experiment radical de reformă penală, oferind umanitate și un sentiment de libertate celor încarcerați.
Dacă vremea permite, feribotul din portul toscan Livorno sosește de două ori pe săptămână pe micul afloriment stâncos al Gorgonei. Câțiva turiști curioși fac călătoria de o oră, împreună cu provizii esențiale pentru una dintre ultimele insule-închisoare încă funcționale în Europa.
Condamnații sunt încarcerați pe această bucată de stâncă de doi kilometri pătrați, izolată în nordul îndepărtat al Mării Tireniene, din 1869. Astăzi, aceasta găzduiește până la 80 de deținuți de sex masculin, într-un experiment radical de reabilitare pentru sistemul penal italian supraaglomerat și cu resurse insuficiente.
Aceasta este o închisoare deschisă. Bărbații sunt ținuți în celule doar de la ora opt seara până a doua zi la ora șase. Dimineața, ușile de fier ale blocurilor de celule sunt descuiate, iar deținuții sunt liberi să iasă în livezi, să lucreze printre vița-de-vie care acoperă dealul sau să aibă grijă de animale. Unii lucrează în bucătărie; alții curăță sau întrețin clădirile dărăpănate ale instituției. După-amiaza, pot face voluntariat, pot practica sport sau pot participa la activități culturale. Se pot întâlni cu publicul și chiar pot lua prânzul cu familiile lor.
De zece ani, Crama Frescobaldi este proprietara unei podgorii situata intr-un loc neobisnuit: pe Gorgona, cea mai mica si mai nordica insula din arhipelagul toscan si totodata ultima insula-inchisoare din Europa.
In partea estica a insulei, strict pazita de Polizia Penitenziaria, au fost plantate doua hectare si jumatate de vita de vie. Sunt cultivate organic, iar cei care le ingrijesc sunt chiar detinutii.
Crama de aici este considerata un proiect de resocializare. Pe insula sunt trimisi doar infractori care au comis crime, omor prin imprudenta, trafic de droguri sau jafuri bancare. Acestia isi petrec pe insula doar ultimii cinci ani din pedeapsa. Condamnatul care ajunge pe insula se poate considera privilegiat, pentru ca poate fi trimis aici doar de o comisie care constata ca a fost un exemplu de buna purtare in timpul in care a fost incarcerat intr-o inchisoare normala. Exista si detinuti care nu sunt admisi pe insula: membrii ai mafiei sau abuzatorii sexuali.
De la preluarea cramei, cu zece ani in urma, Frescobaldi si-a trimis pe insula agronomii si oenologii, iar acestia ii ajuta pe detinuti sa invete o meserie din mers. Pe langa faptul ca dobandesc competente practice in viticultura, Frescobaldi le plateste acestora un salariu echivalent cu cel al lucratorilor concediati din industria de profil. Astfel, pe langa faptul ca ies din puscarie cu o meserie, detinutii vor avea in cont, la eliberare, pana la 40.000 de euro.
Unul dintre ofițerii penitenciarului, Pierangelo Campolatano, care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei pe insulă, îmi spune: „Trăim într-un fel de comunitate în care fiecare are propriul rol. Este un model cu mult potențial care ar trebui copiat.”
