După ce autoritățile au anunțat că aproximativ 78% din suprafața forestieră a județului Gorj ar putea fi introdusă într-o zonă de protecție strictă, localnicii din comunele montane sunt revoltați. În spatele unor inițiative prezentate ca fiind „pentru salvarea naturii”, oamenii văd o lovitură directă dată economiei locale, care trăiește de generații din pădure.
Președintele Consiliului Județean Gorj, Cosmin Popescu, a avertizat că propunerile actuale sunt „inacceptabile”, deoarece includ chiar și intravilanul localităților Padeș, Tismana, Runcu sau Polovragi, dar și obiective economice și strategice precum Uzina Mecanică Sadu, instalații ale Hidroelectrica și chiar centrul NATO din Rânca.
„Ne-am trezit iar cu un talmeș-balmeș de propuneri făcute de la birou, fără să țină cont de oameni, de comunități, de realitatea din teren. Nu poți să declari jumătate de județ zonă strict protejată și să le spui oamenilor că o faci pentru binele lor”, a spus Popescu.
O „protecție” care interzice viața
Conform proiectului, în zonele de protecție strictă nu se va mai putea exploata lemn, nu se vor mai putea aduna fructe de pădure sau ciuperci, nu se va mai putea pășuna și nici accesa cu utilaje forestiere. Cu alte cuvinte, mii de oameni ar urma să fie excluși din economia locală tradițională — cea care a hrănit generații întregi.
„Noi n-am avut fabrici, am trăit din pădure”, spune Maria D., 68 de ani, din Tismana. „Culegeam ciuperci, zmeură, afine, aveam stupi. Din asta trăiam vara, și copiii mergeau la școală cu banii ăia. Acum ne spun că nu mai avem voie nici să intrăm în pădure. Păi cum să trăim?”
Un apicultor din Padeș, Ion P., adaugă: „Eu am 60 de stupi. Dacă nu pot urca în pădure cu albinele, ce fac? Le țin în curte, să moară de foame? Pădurea nu e dușmanul nostru, e viața noastră.”
Chiar și bătrânii care au crescut în umbra codrilor spun că asemenea decizii distrug legătura oamenilor cu natura, exact ceea ce pretind că apără. „Noi am învățat de mici să respectăm pădurea. Nu tăiam aiurea, nu făceam rău. Dar acum vin unii care n-au pus piciorul prin munții noștri și ne dau lecții de ecologie”, spune Vasile C., 82 de ani, din Tismana.
Decizii făcute de la birou, peste capul comunităților
Proiectul vine ca urmare a unui jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prin care România s-a angajat să introducă 10% din teritoriu în zone de protecție strictă. Doar că, spun autoritățile locale, calculul s-a făcut superficial, fără să se țină cont că deja aproape 90% din pădurile Gorjului se află în arii protejate — de la Parcurile Naționale la siturile Natura 2000.
„Dacă aplicăm orbește directivele de la București sau Bruxelles, o să ajungem să protejăm totul — și să nu mai rămână nimeni să trăiască aici”, spune un primar din zonă, sub protecția anonimatului. „Nu poți proteja natura distrugând comunitățile care au avut grijă de ea sute de ani.”
Cosmin Popescu a cerut Ministerului Mediului claritate privind compensațiile pentru proprietarii care ar urma să-și piardă dreptul de folosință asupra terenurilor, însă până acum nu există nicio evaluare oficială.
„Mie mi-e teamă că în decembrie, sub sloganul ‘pierdem bani din PNRR’, se va da o ordonanță pe genunchi și vom rămâne blocați total”, avertizează Popescu.
Oamenii cer echilibru, nu interdicții
Localnicii nu se opun protejării mediului, dar cer ca aceasta să se facă cu minte și cu măsură. „Să păstrăm pădurea, da, dar nu să murim de foame pentru asta”, spune un tânăr din Padeș. „Noi am avut grijă de ea înainte să vină hârtiile astea de la minister.”
