Într-o țară sfâșiată de război, unde viața zilnică a milioane de oameni s-a redus la o luptă pentru supraviețuire, o simplă plantă – Khadija Koro – a devenit alinare, hrană și poezie. În Sudan, unde aproape jumătate din populație trăiește în insecuritate alimentară acută, mii de familii fierb buruieni și plante sălbatice cu sare, fiind singura opțiune rămasă în fața foametei.
Pentru A.H., un profesor pensionar de 60 de ani, Koro a fost mai mult decât un mijloc de subzistență: a fost inspirație. Din apartamentul său sărăcăcios, izolat de familia rămasă în Kordofanul de Nord, el a scris o poezie de dragoste dedicată plantei care l-a salvat de la moarte. „Ai fost o lume care trimite iubirea în vremurile sterpe… o revelație de verde, strălucire și dor”, a notat el, în cuvinte care au devenit manifestul unui popor uitat.
Criza foametei, cea mai gravă din lume
Războiul început în aprilie 2023 între armata sudaneză și gruparea paramilitară Forțele de Sprijin Rapid (RSF) a dus la moartea a peste 20.000 de oameni și strămutarea altor aproape 13 milioane. Aproape 25 de milioane de persoane se confruntă acum cu foame extremă. În regiunile precum Kordofan, Munții Nuba, Darfur și capitala Khartoum, zeci de mii de oameni trăiesc cu o singură masă pe zi, de multe ori doar terci de mei, în timp ce unii au ajuns să sugă cărbune pentru a-și păcăli foamea.
În taberele de refugiați precum El Fasher sau Zamzam, mii de oameni trăiesc fără apă, hrană sau medicamente. În Zamzam, foametea este atât de gravă încât, potrivit unui lucrător umanitar, unii bătrâni, copii și femei însărcinate au murit de inaniție.
Obstacole birocratice și lipsă de acces
Deși ONU și organizații internaționale oferă asistență lunară pentru peste 4 milioane de persoane, accesul este extrem de limitat în zonele afectate de conflict. Guvernul local interzice ONG-urile, iar drumurile sunt blocate de grupările armate. Ajutoarele sunt livrate cu greu, iar prețurile pe piață sunt imposibile: 33 de dolari pentru un kilogram de zahăr, 17 dolari pentru un săpun.
În ciuda dezastrului umanitar evident, oficialii sudanezi neagă realitatea. Ministrul Agriculturii a declarat recent că nu există indicii de foamete, atribuind penuria doar zonelor controlate de RSF. Totuși, realitatea din teren, reflectată în mărturiile celor care trăiesc drama pe pielea lor, contrazice aceste declarații.
Poezie în mijlocul suferinței
În mijlocul acestei crize, A.H. rămâne un simbol al rezistenței tăcute. În lipsa unei pensii, trăind din munci ocazionale, el își sprijină familia cu aproximativ 35 de dolari pe săptămână. Nu poate călători, nu se poate reuni cu soția, nu poate face decât un singur lucru: să scrie.
„Când oamenii s-au ciocnit și moartea a umplut piețele orașului, tu, Koro, ai fost un simbol al vieții și un titlu de loialitate”, a scris el în încheierea poemului.
Într-o țară unde guvernul tace, drumurile sunt închise, piețele sunt goale, iar organizațiile umanitare sunt izgonite, o plantă sălbatică și un vers au devenit hrană și speranță.
