În noaptea de 8 spre 9 mai 2025, satul Kasaba, situat pe malul lacului Tanganyika, în estul Republicii Democrate Congo, a fost lovit de inundații devastatoare, iar bilanțul tragic al victimelor a ajuns deja la cel puțin 104 morți, cu unele surse indicând până la 119 decese. Acest dezastru natural a fost provocat de ploile torențiale care au transformat râul Kasaba într-un torent furios, măturând totul în calea sa. Locuitorii, surprinși în somn, nu au avut nicio șansă în fața forței apelor, iar multe dintre victime sunt copii și bătrâni, cei mai vulnerabili.
Kasaba este un sat izolat, fără ieșire la mare, iar accesul se face doar pe lac, ceea ce face operațiunile de salvare extrem de dificile. Pe lângă pierderile de vieți omenești, inundațiile au distrus cel puțin 150 de case și au lăsat 28 de răniți. Pagubele materiale sunt uriașe, iar reconstrucția va fi un proces de lungă durată.
Această tragedie este doar un alt exemplu al vulnerabilității crescânde a populației din Republica Democratică Congo (RDC) în fața fenomenelor climatice extreme, care devin tot mai frecvente și mai violente. În această regiune, lipsa infrastructurii, urbanizarea haotică și defrișările masive agravează efectele dezastrelor naturale. De asemenea, eroziunea solului, cauzată de mineritul necontrolat, a slăbit dealurile care înconjoară lacurile, amplificând impactul ploilor torențiale.
Experții climatologi avertizează că încălzirea globală agravează aceste fenomene, iar inundațiile, secetele și valurile de căldură vor afecta până la 118 milioane de africani până în 2030, multe dintre aceste persoane fiind deja extrem de vulnerabile din punct de vedere economic. RDC, cu infrastructura sa precară și expunerea geografică, este una dintre cele mai vulnerabile țări din Africa, iar Kasaba devine un simbol al acestei fragilități.
În prezent, localnicii continuă să caute supraviețuitori și să extragă cadavrele îngropate sub dărâmături, în condițiile în care accesul la sat este limitat și nu există o rețea de comunicații. Operațiunile de salvare sunt îngreunate de lipsa infrastructurii, iar ajutorul umanitar va întâmpina multe dificultăți. Această tragedie subliniază nevoia urgentă de a dezvolta un plan național de urgență pentru a face față acestor dezastre tot mai frecvente și pentru a crește reziliența comunităților la schimbările climatice care amenință această regiune.
