Dr. Iuliu Torje, medic primar în anestezie şi terapie intensivă la ECMO Center Klinikum Kassel, Germania, a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre provocările sistemului medical românesc: de la oboseala cronică a medicilor, neactualizarea plății gărzilor și presiunea asupra rezidenților, până la supraaglomerarea camerelor de gardă și punctele forte, rare, dar autentice, ale acestui sistem.
Burnout-ul medicilor români: un fenomen sistemic, nu individual
Oboseala resimțită de medicii români nu este un simplu efect colateral al muncii în sistemul sanitar – este o problemă profundă, structurată în realitățile grele ale acestuia.
„Sistemul medical românesc pune o presiune uriaşă pe medici – gărzi foarte lungi, lipsa personalului suficient, birocraţie excesivă, infrastructură deficitară şi, poate cel mai grav, lipsa de sprijin din partea autorităţilor”, spune dr. Torje.
Aceste condiții duc, inevitabil, la epuizare fizică și psihică. În Germania, unde practică în prezent, situația este mai echilibrată:
„Există limite clare privind orele de muncă şi numărul de gărzi. De asemenea, există un sistem de sprijin pentru prevenirea epuizării, inclusiv acces mai facil la consiliere psihologică.”
Gărzile neplătite corect – un simptom al lipsei de respect față de munca medicală
Neactualizarea plății gărzilor este, în opinia medicului, o nedreptate flagrantă.
„Practic, un medic poate sta 24 sau chiar 32 de ore în spital, în condiţii de stres maxim, iar remuneraţia pentru acest efort nu reflectă realitatea muncii prestate. Este descurajant şi demotivant.”
Contrastul cu sistemul german este semnificativ:
„În Germania, plata gărzilor este proporţională cu salariul de bază şi este reglementată foarte clar.”
Rezidentul român: „folosit ca forţă de muncă ieftină”
Dr. Torje atrage atenția și asupra poziției fragile a medicului rezident în România:
„De multe ori, rezidentul este folosit ca forţă de muncă ieftină, cu atribuţii care depăşesc nivelul pregătirii, dar fără sprijin real sau supervizare adecvată.”
În Germania, rezidentul este tratat ca un medic în formare, cu acces la mentorat și cursuri obligatorii plătite:
„Gărzile sunt plătite corect, iar cursurile sunt considerate parte integrantă din formare.”
Camerele de gardă – un colaps previzibil al sistemului primar
Supraaglomerarea unităților de primiri urgențe din România este, în viziunea sa, un efect direct al lipsei de încredere și funcționalitate a nivelului de îngrijire primar:
„Camera de gardă devine un loc de refugiu deschis oricând, aparent fără bariere, unde pacientul simte că, indiferent de problemă, va primi o formă de atenţie.”
Acest comportament, adaugă el, „supraîncarcă sistemul de urgenţă, consumă resurse, epuizează personalul medical şi duce la întârzieri periculoase pentru cazurile cu adevărat grave”.
Modelul german oferă o soluție:
„Pacientul începe aproape întotdeauna cu medicul de familie, care este punctul de plecare pentru evaluare, tratament şi, la nevoie, orientare spre un specialist sau către spital. În spitale, există extensii ale ambulatoriului, unde medicii de familie, prin rotaţie, asigură gărzi pentru a filtra cazurile neurgente.”
Punctele forte ale sistemului românesc: „Vine din caracter, nu din sistem”
În ciuda dificultăților, dr. Torje recunoaște că sistemul românesc are un punct forte autentic – oamenii care îl mențin în funcțiune:
„Oamenii s-au mobilizat, au lucrat peste puteri, au compensat goluri sistemice prin spirit de echipă şi vocaţie autentică. Este o forţă care vine din caracter, nu din sistem, dar care menţine, în mod paradoxal, sistemul în funcţiune.”
Ce e de făcut?
Pentru ca sistemul să funcționeze eficient, reformele trebuie să înceapă cu:
- Actualizarea reală a plății gărzilor
- Redefinirea rolului rezidentului ca medic în formare
- Investiții serioase în medicina primară
- Crearea unor structuri intermediare între ambulator și urgență
Dr. Torje crede că e nevoie de mai mult decât soluții tehnice – e nevoie de voință, respect și o regândire profundă a modului în care funcționează sistemul medical în România.