O gaură cu o suprafață de aproximativ 90.000 de kilometri pătrați a apărut în gheața marină din Antarctica de Est, într-o perioadă în care zona este, de regulă, complet înghețată. Cercetătorii au stabilit că fenomenul neobișnuit a fost provocat de o combinație de condiții meteorologice extreme, printre care râuri atmosferice intense și valuri de căldură marină.
În fiecare iarnă, suprafața Antarcticii aproape că se dublează, pe măsură ce gheața marină se formează deasupra oceanului.
În mod normal, golful Breid din Antarctica de Est este acoperit complet de un strat de gheață în lunile iulie și august.
Însă, în august 2024, imaginile din satelit au dezvăluit o gaură uriașă în gheață, cunoscută în termeni științifici drept „polinie”, o zonă de apă marină deschisă, înconjurată de gheață.
Este un fenomen pe care oamenii de știință nu îl mai observaseră până atunci în această zonă, în acea perioadă a anului.
La dimensiunea maximă, gaura a ajuns la o suprafață de 89.121 de kilometri pătrați, fiind doar puțin mai mică decât întregul teritoriu al Portugaliei.
Ce a provocat gaura uriașă din gheața
Antarcticii Potrivit unei echipe de cercetători din India, coordonată de specialistul în științele Pământului Jeebanjyoti Swain, fenomenul a fost provocat de o succesiune de condiții meteorologice extreme, printre care mai multe râuri atmosferice intense și valuri de căldură marină.
Swain și colegii săi și-au publicat concluziile în revista Geophysical Research Letters. „O serie de râuri atmosferice intense, cunoscute în mod obișnuit drept «râuri pe cer», au transportat cantități mari de umiditate de la latitudini mai joase către regiunea Antarcticii, fiind însoțite de un flux persistent spre sud, care a împins gheața marină către pol”, scriu autorii studiului.
Șase râuri atmosferice care transportau aer cald și umed s-au produs în perioada iulie-august 2024. Cercetătorii precizează că acestea s-au numărat printre cele mai puternice episoade de transport al umidității înregistrate vreodată în mijlocul iernii antarctice.
„Împreună, acestea au determinat intensificarea radiației infraroșii descendente, încălzirea atmosferei, ninsori cu temperaturi mai ridicate și un flux pozitiv de căldură către ocean, factori care, cumulat, au împiedicat formarea gheții marine”, explică autorii. „În același timp, vânturile puternice au produs fenomenul de sucțiune Ekman, aducând spre suprafață apă mai caldă din straturile profunde și contribuind la încălzirea stratului superior al oceanului, în timp ce valurile persistente de căldură marină au împiedicat și mai mult înghețarea apei.” Apele mai calde din adâncuri au ajuns la suprafață Sucțiunea Ekman este un fenomen care apare atunci când volume mari de apă de la suprafața oceanului sunt deplasate de forța de frecare exercitată de vânt. În acest caz, fenomenul a adus la suprafață apă circumpolară profundă, care este relativ mai caldă și mai turbulentă decât apa aflată în mod obișnuit la suprafață în acea perioadă a anului. Astfel, procesul de înghețare a fost încetinit sau chiar împiedicat.
Swain și echipa sa estimează că astfel de polinii ar putea apărea mai frecvent în Antarctica în viitor, pe măsură ce schimbările climatice intensifică râurile atmosferice, favorizează valuri de căldură mai frecvente și mai persistente atât în atmosferă, cât și în ocean și determină încălzirea straturilor superioare ale Oceanului Austral.
„Nivelurile reduse ale gheții marine și formarea poliniilor ar putea deveni frecvente în regiuni în care gheața marină a rămas, din punct de vedere istoric, stabilă”, scriu cercetătorii. Cele mai scăzute niveluri ale gheții marine au fost înregistrate în ultimii patru ani În acest an, Antarctica a înregistrat a treia cea mai redusă întindere a gheții marine de iarnă de când se fac măsurători. Toate cele mai scăzute patru valori ale întinderii gheții marine de iarnă au fost înregistrate în ultimii patru ani.
Recordul minim a fost stabilit în 2023, iar anul 2024, când a apărut gaura uriașă din golful Breid, ocupă locul al doilea. În luna iunie a acestui an, o suprafață extinsă din Marea Bellingshausen, situată în partea vestică a Peninsulei Antarctice, nu a înghețat.
Astfel, o zonă de ocean aproximativ cât Franța a rămas expusă, deși în mod normal ar fi trebuit să fie acoperită de gheață marină.
De ce este importantă gheața marină din Antarctica
Gheața marină se formează și se topește în mod natural de-a lungul anului și, pentru că plutește, nu contribuie direct la modificarea nivelului mărilor. Ea formează însă o zonă-tampon în jurul platformelor de gheață și al ghețarilor, a căror topire poate accelera creșterea nivelului mărilor.
În absența unei întinderi mari de gheață marină pe timpul iernii, o parte mai mare a calotei glaciare antarctice este expusă apelor oceanice tot mai calde, iar acesta este unul dintre principalele motive de îngrijorare pentru oamenii de știință. Gheața marină este, de asemenea, esențială pentru ecosistemele antarctice.
Lanțurile trofice care susțin o mare parte din viața oceanelor lumii depind de revenirea regulată a gheții. Există dovezi clare că aceste modificări ale climei globale sunt provocate de activitățile umane, în principal de arderea combustibililor fosili. Acest lucru înseamnă însă și că evoluția acestor tendințe îngrijorătoare poate fi influențată prin reducerea cauzelor care le determină.
